După premisa „Am trăit s-o vedem şi pe asta!”, Raluca Butariu schimbă tabăra historical romance cu cea de fantasy. Şi nu se culcuşeşte în braţele oricărei teme ci special în cea a vampirismului. Ne-am da noi ochii peste cap şi am putea să ne văităm cum că: iaaar vampiri!?. Am putea, după cum spunea, dar n-o vom face pentru că scriitorii români scriu delicios de bine şi aruncă asupra unei teme arhifolosite praf de noutate. Excepţie de la acest praf magic nu face nici Raluca Butnariu, ba chiar face risipă de el.
-Arăţi… arăţi…
Maura o privea cu mâinile presate în dreptul inimii şi ochii plini de lacrimi, negăsindu-şi cuvintele.
-Ca o ceapă? Sugeră Alecsandra dulce.
-Cum? Clipi Maura nedumerită.
-Îţi curg mucii, şefa…
-Of, mai lasă-mă! Dădu femeia din mâini…
Refugiul, primul volum din trilogia Tărâmul tăcerii, mişună de vampiri, de un vampir hibrid magnific în persoana Alecsandrei şi de instincte feroce care se întrec în a o cuceri. Deci, voi, iubitorii de historical romance, nu mai plângeţi pe la colţuri, că vă dă Raluca câte o infuzie de romantism şi în poveştile sale fantasy. Problema este că aici, în tabăra temuţilor vampiri, Cupidon este mai năbădăios şi aruncă cu săgeţi la nimereală, de dragul mirosului şi purtat de clinchetul suav al sângelui curgând prin vene.
-…Ei bine, oftă el teatral, presupun că va trebui să trăieşti cu ideea că undeva, în lumea asta mare, există un mare prost care se gândeşte la tine.
-N-o să mă faci să mă simt vinovată, Max! Îl preveni Alecsandra, strângându-şi buzele enervată.
-Ba exact asta o să fac, promise el cu un rânjet larg. O să te sun şi o să mă plâng că nu pot să dorm, să mănânc şi să mă concentrez asupra lucrurilor importante din viaţa mea, pentru că mă gândesc la tine tot timpul. O să-ţi trimit flori şi bileţele siropoase de amor. Am să sufăr ca un cocker spaniel şi o să latru la pereţi. Şi nu cred că ai să fii chiar atât de crudă încât să mă laşi să mă perpelesc de dorul tău ca un imbecil.
Alecsandra, nici ca om nu a fost în tabăra mediocrităţii, deci era de aşteptat să nu fie la fel de anostă nici ca vampir. Atunci când Igor şi însoţitoarele sale le-au întins o cursă Alecsandrei şi logodnicului ei, nici nu a anticipat drumul spre pierzanie care avea să îl deschidă larg în viitor. Un fulger fatal şi o intervenţie divină aparent întâmplătoare, au transformat-o pe Alecsandra într-un vampir hibrid. Jumătate vampir, jumătate om, Alecsandra devine creatură vegetariană cu nevoie de sânge şi sete bolnavă de răzbunare.
-…Un vampir este capabil să simtă uneori mult mai mult decât un om. Poate simţi iubirea, durerea, singurătatea şi disperarea mult mai puternic decât un muritor. Iar inima mea bate pentru simplul motiv că o parte din mine a rămas umană.
Salvată de membrii Refugiului, un grup de vampiri vegetarieni (în ideea în care refuză să se hrănească cu sânge uman, înlocuindu-l cu cel de animal) ce, din umbră, duc lupte pentru a păstra un echilibru între lumea vampirilor şi cea a oamenilor, Alecsandra ajunge repede un membru de nădăjde care nu uită răul ce i s-a făcut. Pornind pe urmele lui Igor pentru răzbunarea sufletului pereche şi a vieţii sale de om spulberate, Alecsandra ajunge repede prinsă în iţele înnodate ale lumii supranaturale. Vampirii au la rândul lor o căpetenie şi planuri mari pentru a obţine supremaţia. Dar dacă mai adăugăm la tot tacâmul şi o iubire fulger ce o zguduie pe Alecsandra din temelii?
-…Câteodată adevărul se poate dovedi absurd şi inacceptabil, dar asta nu-l face mai puţin real.
Raluca Butnariu reușește să îmbine mai multe elemente din vastele povești cu vampiri, să le îmbrace într-o haină comună și să-i facă pe cititori să alerge printre pagini după mai multă acțiune și dezvăluire. Refugiul este un start într-o lume ascunsă a vampirilor ce mi-a transmis sentimentul de a vrea mai mult. Alecsandra este o protagonistă delicioasă ce promite menținerea acțiunii atât în tabăra vampirilor cât și în cea a oamenilor. La urma urmei nu degeaba a fost aleasă pentru a suporta atât puterea lunii cât, și mai ales, pe cea a soarelui.
Alecsandra nu trebuia supărată, necăjită, nemulţumită, certată, etc, etc, etc… Pentru Alecsandra nimic nu era prea mult, prea scump sau prea greu de obţinut. Alecsandrei nu i se spunea niciodată nu!
Alecsandra trebuia să schimbe asta, gândi ea, îngustându-şi ochii enervată. Alecsandra nu era handicapată şi intenţiona să le comunice şi lor această noutate.
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii Librex Publishing.
Alte recenzii de la Raluca Butnariu:
