Regăsire este al doilea historical romance după Deziluzii, semnat Raluca Butnariu, pe care îl citesc. Iar concluzia finală este acela că am început să prind gustul romanelor de dragoste, mai ales dacă ele poartă semnătura acestei autoare.
După cum v-am mai spus, Raluca Butnariu are un stil magic de a spune o poveste de dragoste. Deşi atenţia este îndreptată trei sferturi din poveste asupra protagoniştilor, nici un moment nu simţi că te plictiseşti. Ai replici savuroase, caractere puternice, un decor al anilor 1800 de vis şi o poveste cursivă şi magică.
În Regăsire avem un trecut plin de iubire, dar şi de trădare, ani duri cu lupte crâncene atât pe plan fizic cât şi psihic. Avem un complot ce distruge tinereţea dar şi dragostea înfloritoare a unor tineri naivi, precum şi decizii pripite ce au consecinţe grave.
Nicolle, o tânără de şaisprezece ani cunoaşte primii fiori ai dragostei în braţele lui Jonathan Stamford. Deşi tatăl acesteia se opune vehement şi nu acceptă nici un fel de relaţie între cei doi, tinerii sunt dispuşi să facă orice pentru a fi împreună. După o lună de îmbrăţişări pătimaşe şi inimi pline de iubire însă, Jonathan este înrolat şi pleacă pe front. După patru luni revine însă şi descoperă cu stupoare că iubirea lui, Nicolle se va căsători peste o zi cu Lordul Clairmont.
Stupoarea şi furia ce îl cuprinde îi întunecă minţile astfel încât îi taie Nicollei orice şansă de a se explica în faţa lui, aruncându-o în stradă ca pe un câine. Anii trec, dar cei doi rămân cu aceeaşi inimă frântă şi cu aceeaşi mâhnire şi furie faţă de persoana pe care cândva o iubise şi o crezuse propria-i jumătate. Dar destinul are încă planuri în ceea ce-i priveşte.
Şapte ani mai târziu o descoperim pe Nicolle Clairmont văduvă, având de întreţinut un băiat adorabil de doar şapte ani, două surori dar şi o mamă bolnavă, precum şi o ipotecă imensă pe propria-i casă, motiv pentru care lucrează ca şi guvernantă la Wilton Flouse. Soarta nu a fost blândă cu ea, dar după o luptă aprigă cu copiii răzgâiaţi ai ducilor de Pembroke şi cu o groază de datorii în spate, Nicolle reuşeşte să se ţină încă pe linia de plutire. Asta până în momentul în care dă nas în nas cu trecutul.
Jonathan Stamford este verişorul ducesei de Pembroke şi cu ocazia botezului noului născut al ducesei, îşi face apariţia la Wilton Flouse. Bogat, având la braţ o frumoasă logodnică, şocul pe care îl are la vederea Nicollei îi răscoleşte sufletul şi-i invadează mintea şi trupul cu amintirile trecutului. Un trecut pe care îl credea uitat, o iubire pe care tindea să creadă că o îngropase odată cu trădarea Nicollei.
Faţă-n faţă, cei doi se vor confrunta cu o ură şi un dispreţ reciproc, deschizând rănile a două inimi cicatrizate prost şi aruncându-se pe un teren de luptă unde doar inimile frânte se pot lupta orbeşte. Dacă vor avea forţa necesară de a se opri din luptă înainte de a-şi provoca mai mult rău, asta rămâne de văzut.
Raluca Butnariu, în volumul Regăsire, ne invită să descoperim consecinţele unor decizii pripite, rezultatul unui război absurd ce se putea evita printr-o simplă comunicare, ani pierduţi inutili, dar şi suflete împovărate de ură şi furie în necunoştinţă de cauză.
-Să nu-mi spui că oferta mea te ofensează?! continuă el pe un ton condescendent.
Nu oferta lui o leza, constată ea cu amărăciune, ci indiferenţa crudă cu care-i vorbea.
– Nu mă simt insultată, milord, rosti ea, adunându-şi tot curajul pentru a-i înfrunta privirea întunecată. Gestul dumitale este, cel puţin în acest moment, mult mai plin de consideraţie decât oricare altul de până acum.
Maxilarele lui se încleştară. Furia îi făcu ochii să strălucească. După o clipă, ajunse la concluzia că nu merită să se certe cu ea, aşa că-i zâmbi, lăsându-şi mâna pe coapsa ei.
– Nicky, nu are niciun sens să discutăm în contradictoriu. Ne-am lovit destul în trecut. Nu crezi că ne-am putea ajuta reciproc într-un mod avantajos, plăcut şi comod?
– N-am acceptat încă să-ţi devin amantă, replică Nicolle încet, cuprinzându-şi genunchii cu braţele, în timp ce privirea îi rătăcea deasupra lacului.
Alte recenzii de la Raluca Butnariu:
Am citit cartea si mi-a placut foarte mult 🙂 . Imi place stilul Ralucai. Sigur voi mai citit si alte carti scrise de ea .