Probabil voi sta muuult timp pe această recenzie… Este practic un defect profesional. Îmi place mult de tot o carte, atunci trebuie să scriu multe cuvinte despre ea, pentru că merită toată atenția din lume. Sunt convinsă că 90% dintre voi ați auzit deja de Sarah J. Maas și de succesul pe care l-a avut cu această serie dar și seria „Tronul de Cleștar”. Ambele fantasy, ambele cu protagoniste puternice care luptă pentru un scop măreț . Acțiune, dramă, personaje extrem de frumos creionate, dragoste intensă și loialitate, sunt doar câteva dintre elementele de care se folosește autoarea pentru a ne introduce în universul său. Un univers fantasy ce dă dependență și care te face să visezi cu ochii deschiși, pentru că îți aduce aproape personajele pe care nu ai cum să nu le îndrăgești.
Atunci când citesc destul de încet, de frică să nu se termine cartea, este clar că am o problema și nu mă voi face bine prea curând 🙂 Acest lucru mi s-a întâmplat și în cazul „Regatul Aripilor și al Pieirii” de Sarah J. Maas, cartea pe care am citit-o deja în engleză, însă am așteptat-o și în română pentru o sesiune de recitire. Evident nimic nu s-a schimbat, însă îmi era atât de dor de personaje, în special de Rhys și de Feyre încât nu m-am putut abține. Practic acțiunea se derulează de la finalul volumul 2, cu amenințarea războiului din ce în ce mai iminentă. Acum parcă toate astrele sunt împotriva personajelor noastre, Feyre este singură pe teritoriu ostil și Rhys a rămas să conducă Armata Nopții. Regele din Hybern dorește clar să distrugă orice urmă de umanitate dar și de zâne și este mai mult decât determinat să facă acest lucru. Se vor încheia alianțe dar și trădătorii își vor da arama pe față. Cartea în sine este extrem de complicată, cu un final demn de o serie atât de bună. Vă avertizez că există foarte multe situații șocante, care vor lasă cititorul mască și extrem de îndurerat. Sunt momente frumoase, dar și urâte, pentru că vorbim despre un război unde inevitabil pierderi vor exista.
Știți la ce m-am gândit când am citit acest final? Nu vreau să radeți de mine, dar a avut câteva elemente din Twilight – Zori de Zi, pentru că numărul personajelor a crescut exponențial și la un moment dat era chiar copleșitor. V-am spus de alianțe, deci acesta trebuie să fie cuvântul cheie pe care să îl rețineți. Multe relații, multe răsturnări de situație și multe momente în care te întrebi de ce nu ești în stare să citești mai repede… Cred că Sarah J. Maas a avut totuși o punte de pornire de aici.
Cât despre Rhys și Feyre, legătura lor devine din ce în ce mai puternică și sunt un cuplu ce m-a impresionat enorm. Apreciez o frumoasă poveste de dragoste dar mi se pare că aceștia au depășit de mult gradul de „frumos”, fiind cu totul altceva…Complexitatea lor este covârșitoare și dragostea lor depășește cu mult umanul, în materie de sentimente. Loialitatea îi definește și această putere pe care și-o transmit reciproc este înduioșătoare. Pe lângă acest lucru, au și ceva scene foarte intense care mai scot cititorul din tema războiului.
Altă relație pusă sub semnul întrebării și care mi-a ridicat extreeeem de multe probleme dar și răsuflări tăiate a fost cea dintre Cassian și Nesta. Nu prea pot să spun cu exactitate, însă legătura lor este foarte complicată, deși a fost destul de vizibilă începând cu cartea a doua. Cert este că îmi place modul în care își desfășoară relația, nimic sigur, totul incert și din când în când își mai aduc aminte de cititori și le mai aruncă și lor câte o fărâmă din adevăratele lor sentimente. Crud, dar așa cum știți, cei doi vor avea propria lor carte și sigur Sarah J. Maas a vrut să lase toate detaliile pentru povestea dedicată lor.
Deci este o carte lungă, se citește foarte repede pentru că nu ai de ales. Autoarea se pricepe de minune să te grăbească, pentru că te lasă cu gura căscată aproape la fiecare capitol și gradul de suspans se ridică la cote maxime. Dragoste, magie și război, așa aș putea rezuma această carte. Și să nu mai spun că aici veți cunoaște unul dintre cei mai tari eroi din toate seriile fantasy, referindu-mă la Rhys, evident 🙂
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia