Publicată de Editura Meronia în anul 2006, Republica Invizibilă reprezintă o provocare a autorului andorran Joan Peruga. Aceea de a descoperi un loc în care se păstrează în mod miraculos unghere cu farmecul autentic al construcțiilor tradiționale de munte. O țară atât de mică, încât, vorba cântecului, soarele care ajunge în vale nu e niciodată sigur că a văzut-o.
Republica invizibilă reprezintă un elogiu adus Andorrei. Am descoperit în această carte o imagine feerică a unei țări aflate la poalele munților Pirinei. O imagine formată din descrieri pline de figuri de stil atât de bine plasate încât am simțit că eu însămi cutreier pe străduțele înguste ale Andorrei.
Maria și Miguel sunt cei doi protagoniști ai acestei povești. Miguel este un ziarist din Barcelona care a fost trimis să scrie un reportaj despre Biblioteca Națională din Andorra. Maria este directoarea bibliotecii, o tânără pentru care cărțile reprezintă o parte din sufletul ei. Dragoste pe care o împărtășesc și eu încă din copilărie.
Pasiunea Mariei pentru cărți este contagioasă, iar Miguel se molipsește în scurt timp. Astfel că, acesta pornește în căutarea unei cărți în ediție limitată ce conține însemnările unei călătorii făcute în anul 1865 în Pirinei de-o englezoaică solitară și enigmatică.
Fiind o carte dorită de colecționari dar și de anticari, căutarea se dovedește a fi anevoioasă. Însă Miquel nu renunță. Atât din dragoste pentru Maria cât și din curiozitatea privind misterul în care este învăluită întreaga poveste a cărții.
Temele în care se încadrează cartea Republica Invizibilă sunt dragostea și călătoriile. În ceea ce privește dragostea, aceasta apare întâi sub formă de pasiune a Mariei în privința cărților. Dar apare și între cei doi protagoniști, uniți de o singură dorință pe salteaua de fantasme înfrânte a sutelor de cărți. În ceea ce privește călătoria, aceasta reprezintă un drum având ca scop descoperirea sinelui și a unei republici invizibile în care se poate trăi liber, fără prejudecăți.
Descrierile naratorului au fost atât de exacte și naturale, încât am reușit să îmi creez propriul tablou al Andorrei doar pe baza informațiilor primite. Acest lucru a făcut povestea mai reală și mai apropiată de cititor.
Un alt lucru pe care l-am apreciat și care mi-a stârnit interesul, au fost poveștile scurte pe care Maria i le spunea lui Miguel seară de seară, în lumina difuză a bibliotecii. Fiind povești de sine stătătoare, m-au ajutat să descopăr mai multe amănunte legate de această țară și de persoanele care locuiesc aici.
Întreaga poveste te acaparează încă din primele pagini și te face să treci printr-un șir nesfârșit de emoții pentru a afla deznodământul. Uneori poate părea dificil de citit, alteori descrierile se împletesc cu acțiunea creând o poveste desăvârșită pe care nu ai vrea să o termini.
Vă provoc și eu să citiți cartea și să vă creați propriul tablou al unei republici invizibile. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Joan Peruga:
