Din greşeală, am descoperit un autor interesant despre care, recunosc, că nu auzisem prea multe. Rodica Ojoc-Braşoveanu mi-a atras atenţia cu acest roman de spionaj şi istoric, Să nu ne uităm la ceas, prin talentul cu care îşi introduce cititorul într-un tablou bine nuanţat, dar nu complet, al unei lumi care îşi desfăşoară activitatea din spatele cortinei într-o perioadă marcantă a omenirii: Al Doilea Război Mondial.
În acest volum, ne aflăm în vara anului 1943, într-un hotel select a unui Bucureşti ideal şi prea puţin afectat de ororile războiului, care găzduieşte cele mai rafinate, dar şi extravagante personaje din diferite părţi ale lumii.
Unele dintre ele sunt Elvira şi Kurt, în jurul cărora se învârt ca nişte sateliţi orchestraţi celelalte personaje şi acţiunile lor.
Elvira reprezintă femeia educată, elegantă şi independentă învăluită într-o ceaţă subtilă de mister; iar Kurt, personaj cu sânge de nobil şi unul dintre cei mai influenţi oameni din anturajul lui Hitler, este umbra bărbatului viguros care a fost odată: rănit şi obosit, fără aşteptări deosebite de la viaţă.
„Tot acest păienjeniş al vieţii, oamenii care se zbat, milioanele de interese care se ciocnesc, zbuciumul acesta continuu pentru ca, până la urmă… Pocni din degete: Rien de rien! Grozav de amuzant!”
Relaţia lor începe ca un capriciu nevinovat a femeii moderne şi puţin excentrice de a-şi petrece vacanţa în compania unui bărbat rafinat, printr-un pact comun: acela de a nu face dezvăluiri personale unul altuia. O relaţie efemeră şi tratată ca o aventură plăcută.
„Deschise poşeta şi consultă o agendă:
− Suntem luni, 20 iulie. Ne vom despărţi în seara zilei de 4 august, cu promisiunea fermă că nu vom încerca niciodată după aceea să ne căutăm unul pe celălalt.
− D’accord!”
Detaliile cu care autoarea ne atrage în această poveste cu iţe încurcate şi transpuse într-un mod bine structurat şi iscusit dovedeşte experienţa şi pasiunea ei în domeniul intrigilor de culise, dar, totodată şi farmecul faţă de locurile turistice cu bun gust. Astfel, cititorul devine un spectator curios al unei piese de teatru create minuţios cu mult tact şi stil.
„O privelişte care spune totul despre exotismul acestei ţări. Occidentul şi Orientul oferite pe aceeaşi tipsie, un curcubeu cocktail…”
Alte recenzii de la Rodica Ojog-Braşoveanu:
Greseala de tipar: Rodica Ojog-Brașoveanu
Recomand cărțile ei! Are un stil inedit de a-și construi și povestea și personajele.
Multumesc! S-a corectat.