Mă mândresc cu statutul meu de „greu de impresionat” atunci când vine vorba despre coperți și consider că nu mi aleg viitoarea lectură bazându-mă pe așa ceva. Am văzut că mulți cititori fac acest lucru, însă eu doar admir coperta și atât… Evident, coperta cărții „Sălbaticele” mi-a atras atenția pentru că este extrem de bine realizată și colorată, lucru care nu putea trece neobservat. Mie mi-a plăcut foarte mult descrierea ei și hype-ul creat în jurul poveștii, deși trebuie să fiu sinceră cu voi, am făcut o legătură cu vremurile în care trăim și acest lucru mi-a stârnit și mai mult anxietatea.
„Sălbaticele”, prima mea lectură de la Rory Power a fost puțin controversată și mi-a lăsat o părere împărțită, prin urmare nu mă pot poziționa într-o anumită tabără, nu o susțin, dar nici o resping. Este o lectură destul de greu de „înghițit” și clar trebuie să ai o anumită stare în momentul în care o citești, pentru că este foarte grafică și acest lucru te poate influența în a o continua. Acum depinde ce tip de cititor/persoană ești și cât de sensibil ești în alegerile tale.
Virusul Tox îi ia locul lui Corona (!!) și face ravagii pe insula Raxter, dar doar în rândul populației de sex feminin. Drept urmare, carantina este instituită, însă toată lumea este într-o stare permanentă de frică, nesiguranță și groază, pentru că efectiv nu știi când tu vei deveni următoarea victimă. Mutațiile pe care persoanele infectate le suferă sunt copleșitoare și extrem de șocante și acest lucru face din lectură un thriller foarte impactant. Personajele principale sunt Hetty, Byatt și Reese, toate afectate pe acest virus într-un mod diferit. Atunci când una dintre ele dispare, celelalte două trebuie să se ajute și să încerce să sfideze tot ce cunosc pentru binele celeilalte. Întrebarea este dacă vor putea. Aparent până și natura este afectată de acest virus și totul le este împotrivă.
Cartea are câte puțin din fiecare. Se adaptează vremii în care trăim și dezvoltă subiectul de pandemie și izolare, dar îl duce spre absurd și spre horror. Tenta pe care intriga o are este destul de simplă, însă pe parcurs găsim elemente „plantate” în poveste ce aduc note diferite. Deși fetele din liceu descoperă o lume în care trebuie să supraviețuiască, „lumea de dincolo de liceu” încearcă același lucru, însă în mod dramatic, nu reușește fără să își piardă din umanitate. Teama lasă asupra oricărui personaj urme adânci, durerea și spaima te transformă încet încet într-o altă persoană și deși ești conștient de acest lucru, constați că nu ai de ales și te conformezi. Este trist, dar este foarte greu să lupți cu un virus invizibil, care oricum nu îți dă dreptul la replică. Evident, pentru a păstra balansul diversității, cartea are și elemente LGBTQ, pentru a împacă taberele care poate se întrebau cum fetele pot să trăiască sub același acoperiș și să nu simtă anumite lucruri. 🙂
O carte atipică, cu o viziune deosebite, cu tente de horror, care merită citită, însă sincer consider că a fost prea „overrated”, având în vedere părerea mea de mai sus. Pentru un plus de popularitate totuși, o recomand celor care vor să întrețină o conversație despre ultimele revelații în materie de lectură.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Rory Power:
