Condeiul maestrului Haruki Murakami lasă impresia că absolut orice lucru, fărâmă de eveniment obișnuit sau fâlfâire de gând se poate transforma într-un magnetizant act literar, nu neapărat sub forma șlefuită, estetizantă și desfrunzită de strangulatoarea contondență. Ba dimpotrivă, aș zice că tocmai această neșlefuire răsfiră farmecul creației sale literare. Fără a fi rudimentară sau colțuroasă, incisivitatea scriiturii reușește să răscolească și să corupă, inoculându-se impetuos, fără a fi vădit obraznică, reușind astfel, cu o irefutabilă dibăcie, să moșească nenumărate inestimabile capodopere.
În ” Salcia oarbă, fata adormită”, îmbinând realul și irealul într-o bulă a existențialismului, Murakami colorează ținuturi neexplorate, creând personaje care, dincolo de aparenta lor simplitate, dezvoltă un veritabil păienjeniș al metisajului dintre conștient și inconștient care, uneori de-a dreptul freudian, alteori mefistofelic, încântă prin savoarea dezvoltării amănuntelor în amețitoare ritmuri pline de o muzicalitate răscolitoare.
Viata personajelor din ” Salcia oarbă, fata adormită” are în vârtejul său kafkaniana metamorfozare a verbului a fi, care, în anumite momente, retușează îndolierea senzorială a neputinței, alteori se cufundă în truismele firești ale existenței. Insignifiantele semen de punctuație ale existenței, care a împovărat, efemer sau pe termen lung, viața oricărui muritor, devin sub diapazonul lui Murakami inevitabile sensuri persuasive care, oscilând între giratoriul îndoielii și unicitatea de netăgăduit a fiecărei clipe, contractă și dilată anumite predestinări, întâmplări, congruențe și incongruențe, care alunecă între fatalitate și hirotonisire.
O carte de neratat.
Lectură plăcută!










