Rețele comunicării este o carte care ”vorbește” de la sine. Autorul reușește în cele 156 de pagini să transmită cititorului principiile de bază pentru a transforma o persoană ”timidă” într-una care nu s-ar sfii să țină un discurs despre o temă pe care nici măcar nu o cunoaște.
Larry King ne destăinuie punctele sale forte, adoptând o poziție prietenească față de cititor, de parcă și-ar povesti amintirile din copilărie celui mai bun prieten, la o cană de ceai. Se observă din primele rânduri atitudinea și sinceritatea. Fără cuvinte ”pompoase”, autorul își exprimă ideile într-un stil lejer, fără a-și minimaliza totuși reușitele.
Acesta consideră că onestitatea, atitudinea potrivită, interesul față de interlocutor și dorința de a ne expune deschis gândurile (punctând sinceritatea față de propria persoană) sunt elementele de bază ale unei conversații.
Dacă dezvoltăm fiecare subpunct, realizăm că informațiile primite capătă sens.
Teama de a vorbi în public, teama de exprimare, teama de afirmare stau la baza apariției sentimentului de abandon (la nivel social) și al complexului de inferioritate (nu sunt suficient de bun/ cine sunt eu pentru a contrazice pe cineva). Dacă reluăm fiecare element specificat de autor, realizăm că nu avem nevoie nici mai mult, nici mai puțin, decât să urmăm pașii propuși.
Pe lângă noțiunile teoretice, se punctează și sfaturile practice (vorbitul în fața oglinzii/ vorbitul cu câinele/pisica/pasărea de casă/peștișorul din acvariu). Bineînțeles, fără a fi interpretat greșit sfatul primit, autorul dorește să puncteze ”perseverența”. Deși consideră ”vorbitul” ca un talent, nu minimalizează importanța exercițiilor, a muncii, a depășirii obstacolelor ce i-au apărut în calea de-a lungul anilor.
În momentul în care citim rând cu rând, avem tendința să ne punem în situațiile respective, văzându-ne deja în fața oamenilor care ne fixează cu privirea. Sfaturile par de domeniul trecutului, iar temerile pun stăpânire pe rațiune. Ei bine, în acele clipe, autorul reușește să ne scoată din atmosfera tensionată ”am descoperit că cel mai bun lucru care învinge timiditatea este să-ți amintești vechea zicală că persoana cu care vorbești tocmai își pune pantalonii băgând, pe rând, fiecare picior”. Cu o așa imagine proiectată, cum ai mai putea să fii serios, gândindu-te la discursul pe care oricum nu ți-l mai aminteai?:))
Sfaturile primite, acelea de a evita întrebările generale (cu răspuns monosilabic), de a folosi prima regulă dintr-o conversație (și aceea de a asculta cu atenție interlocutorul), de a observa limbajul trupului, de a menține contactul vizual sunt printre cele mai ușor de aplicat. Timid sau nu, fiecare va reuși să le realizeze, așa-i?
După ce reușiți să intrați într-o conversație, trebuie și să ieșiți nu? Autorul vă oferă o opțiune și pentru această problemă.
Fără a mai intra în detalii, menționez și parcurgerea ”teoretică” a unui discurs în care subiectul principal ești tu, dragă cititorule.:)
”Un lucru pe care l-am învățat și eu: nu există persoană cu care să nu poți conversa dacă adopți atitudinea potrivită”.
Alte recenzii de la Larry King :
