Fanii genului Romance o cunosc deja pe Vi Keeland. Fie că scrie singură, fie că are colaborări cu minunata Penelope Ward, Vi are o predilecție pentru dragostea cu năbădăi, pentru dramele introduse spre final de lectură și pentru răsturnările de situație. Cum viața este plină de surprize, o lectură fierbinte nu putea să fie altfel. Problema mea este că nu am fost fanul ei numărul 1 niciodată, deși îmi plac poveștile ei. Este totuși o diferență între fan devotat și admirator și cred că acolo mă încadrez eu în ceea ce o privește pe Vi Keeland. În plus, cred că sunt prea „îndrăgostită” de Penelope Ward și simt că aș trăda-o. Whatever, orice cititor are aceste dileme, așa că nu îmi pare rău pentru conexiunile pe care le fac și pentru admiratiile pe care mi le aleg sau nu.
„Șeful” sau „Bossman” este o carte apărută acum ceva ani în engleză și Editura Trei să ales să o publice tocmai acum. Nu m-a surprins alegerea, editura traducând majoritatea volumelor stand alone ale lui Vi, dar și cele pe care le are împreună cu Penelope. Nu vreau să o iau de la capăt și să îmi spun supărările, dar unele volume chiar nu sunt atât de reușite și nu pot spune că mi-au dat lumea peste cap. În ansamblu, este un pattern folosit aici – atracție, o iubire imposibile și o dramă care amenință cuplului fericirea. Cam așa cum toate volumele lui Vi și deja m-am obișnuit și stiu ce mă așteaptă.
Reese și Chase se tot întâlnesc în ipostaze foarte funny și recunosc, am considerat destul de promițător începutul, pentru că am ras mult. Cartea în sine a fost bună, a avut un fir al întâmplărilor foarte mișto și Chase mi s-a părut un erou mișto. Dar cam atât pot spune de bine, din păcate. Este un tip inteligent, cu replicile mereu la el, însă are un trecut care l-a marcat și care din păcate, îl împiedică să se gândească la un viitor cu cineva. Este atras de Reese, deși este angajata sa și toată relația lor este un fel de push and pull și aștepți să vezi care va ceda întâi. În plus, intervin și aparențele care trebuie păstrate, reținerile fiecăruia dintre ei în legătură cu un viitor comun, problemele de comunicare pe care clar pe au, etc. Încet, încet, totul devine puțin dramatic, dar dacă analizezi situația, totul se putea rezolva dacă cei doi erau sinceri și spuneau clar care le sunt temerile și sentimentele. Chase mi s-a părut cel mai detașat emoțional și din păcate, nu a fost modelul clasic de erou care ia pe sus eroina cu replicile sale dulci. Dacă nu mă înșel, celebra replică de 2 cuvinte nici măcar nu a fost rostită între ei doi, lucru pe care l-am taxat aprig. Nu se poate să nu existe așa ceva între două personaje care se iubesc….
Am dat această notă doar pentru chimia pe care cei doi au avut-o, pentru scenele reușite de dragoste, însă am taxat lipsa de profunzime și neexploararea acestei relații in deep, pentru că merită și avea nevoie de o analiză mai amănunțită. Poate sunt pricinoasă, sigur sunt, dar după ce citești atâtea povești de dragoste, știi deja ce înseamnă nivelul cel mai ridicat și ce elemente trebuie aduse pentru 5 stele sau nota 10. Oricum nu vreau să vorbesc urât de Vi Keeland, dar cred că acesta este practic nivelul ei de scriere, nefiind cel mai cel mai, dar nici cel mai de jos dintre toate. Lecturile sale sunt amuzante, te liniștesc și te ajută să te relaxezi, însă dacă faci analiză pe text exact cum am făcut eu, o să găsești sigur ceva.









