🔥 CARTEA SEPTEMBRIE ARE REDUCERE PE:
Astăzi, 5 septembrie, se împlinesc 49 de ani de la Masacrul de la München din 1972. În acea dimineață sângeroasă, opt membri ai grupării teroriste „Septembrie negru” au luat cu asalt rezidența israeliană olimpică, cerând eliberarea a 234 de prizonieri palestinieni, amenințând cu executarea ostaticilor.
Poate că există într-adevăr întâmplări care nu se șterg din inimile noastre, reminiscențe care sfârșesc prin a atârna prea greu dacă nu le îmbrăcăm în cuvinte și adevăruri care trebuie spuse dacă nu vrem ca ele să ne sufoce.
Masacru și Jocurile Olimpice. Oare cum pot exista aceste cuvinte într-o singură propoziție?
Romanul lui Jean Mattern, „Septembrie”, inspirat din evenimentele crâncene acelei zile de toamnă, aduce cititorului două planuri narative mai mult sau mai puțin dezvoltate. Pe de o parte urmărim omagiul adus victimelor care au ajuns la München pentru a se bucura de Jocurile Olimpice, Jocuri care au lăsat o urmă sângeroasă în istoria sportivă, iar pe de altă parte urmărim reminiscența unei aventuri dintre doi ziariști acreditați la Jocurile Olimpice, eveniment care i-a apropiat tot atât de mult pe cât i-a înstrăinat pentru totdeauna, o relație fără soartă de izbândă.
Dacă îți place recenzia cărții SEPTEMBRIE, atunci vezi 👉 lista cărților scrise de Jean Mattern
Am savurat toată investigația jurnalistică pe care au făcut-o cei doi, umăr la umăr, iar desfășurarea operațiunii de salvare a ostaticilor ține cititorul într-o tensiune continuă, făcând din cititor un „ostatic” al cărții, căci nu ai cum să lași cartea din mână. În timp ce înaintam în text, am simțit că Mattern s-a dedat mai mult poveștii de dragoste, o aventură de-o noapte, decât evenimentelor privind atacul.
A șterge imaginea demnitarilor naziști din tribuna stadionului, a face uitat refuzul lui Hitler de a-l saluta pe atletul Jesse Owens, a trimite la groapa de gunoi a Istoriei filmele lui Leni Riefensthal închinate gloriei rasei aeriene și a înlocui totul cu clișee colorate arătând veselia bonomă a noii Germanii, asta părea să fie intenția unei întregi națiuni.
Succesiunea evenimentelor, orice mișcare a teroriștilor, tratativele, conflictele politice, ploaia de gloanțe, face din tristul eveniment o istorie prea potentă ca să poți eșua în a o transforma într-un frumos, dar trist roman, un omagiu, dacă vreți. Însă, Mattern aduce mai că pe primul plan acele lamentări adolescentine a unei dragoste himerice de trei ore lungime, o istorie care ocupă un loc prea vajnic, născut pe un fundal ciuruit de dramă, care, de fapt, prezintă adevăratul subiect al operei.
De la lipsa pregătirii în caz de atac terorist, ce presupune și echipamentul potrivit, până la lipsa unui plan și a unei organizări, Mattern a reușit să puncteze pe scurt cât de neputincioase au fost autoritățile tocmai din propria ignoranță, ignoranță care a dus la consecințe din cele mai triste, familii distruse și sicrie repatriate.
Unsprezece evrei.
Unsprezece esraelieni.
Unsprezece sportivi.
Unsprezece oameni, tați, soți, fii…
…care ar fi trebuit să se afle pe prima pagină a ziarelor israeliene datorită isprăvilor lor sportive și nu din cauza morții lor. O întâmplare care descrie consecințele unui orgoliu de neclintit al autorităților și catastrofa pe care le pot crea.
Un lucru scandalizat la care suntem nevoiți să fim martori în romanul lui Mattern e ignoranța lui Sebastian, eroul nostru principal. Când lumea se destramă, unicele lui gânduri sunt propria dorință, bărbatul care-l poartă peste tot, și pofta. Iar în minutul de reculegere a victimelor căzute, lui Sebastian tot la Sam, obiectul dorințelor sale, îi stă gândul. „Țara arde și baba se piaptănă”, zice proverbul, atitudine pe care personajul însăși ne-o inspiră: „Vieți omenești erau în joc, iar eu nu mă puteam opri să mă gândesc la mine, la fel, spunându-mi totodată că ar trebui să uit de stările mele sufletești, să încetez să mă întreb care era locul meu în toată afacerea asta, și să-mi fac treaba, pur și simplu. Eram însă incapabil de așa ceva.”
Mi-aș fi dorit ca Jean Mattern să și povestească evenimentele, nu doar să le puncteze cronologic, doar pentru că așa s-au desfășurat. Dacă facem abstracție de această legătură oprită în evoluție a dragostei naive dintre doi bărbați, care, de altfel, e unilaterală, putem urmări o filă tristă de istorie, pe care trebuie să o știm și s-o comemorăm, deoarece astfel de realități ne spun, din păcate, cât de fragili suntem, cât de nepregătiți putem fi și cum acțiunile unei părți, sau lipsa acestora, pot afecta zeci și sute de alte vieți.
Am plâns pentru că astfel de lucruri se întâmplă. Am plâns pentru că există oameni care pot și cred că decid durata vieții altor semeni. Am plâns pentru durerea acelor victime nevinovate și familii îndurerate. Să citim, deci, să învățăm, săne amintim, și să oprim astfel de acțiuni justificate prost.
O întâmplare de așa anvergură nu putea să nu tulbure valurile hollywoodiene. Astfel, povestea a fost ecranizată în 2005, rezultând filmul „Munich”, semnat de Steven Spielberg, avându-i în rol principal pe Eric Bana, Daniel Craig, Geoffrey Rush etc., fiind o ecranizare a romanului „Vengeance: The True Story of an Israeli Counter-Terrorist Team”, de George Jonas, care ar fi o posibilă continuare a romanului „Septembrie”, povestind despre măsurile luate de după atac pentru pedepsirea celor vinovați de atentat. Filmul a fost un succes și a obținut recenzii pozitive și cinci nominalizări la Oscar.
🔥 CUMPĂRĂ CARTEA SEPTEMBRIE CU REDUCERE DE PE:
Alte recenzii de la Jean Mattern :
Cristina Platon este redactor Booknation.ro de 518 zile și a scris până acum 18 articole.
Se află pe poziția 30 din 41 de redactori.
Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Cristina Platon aici.