Așa precum am menționat în recenziile anterioare, sunt o admiratoare a muncii făcute de așa edituri precum Humanitas sau Polirom. Am chiar anumite colecții, cărora le dau preferință cu prioritate. Una din ele este Raftul Denisei, care m-a fermecat de la primele titluri ales. Mai ales acel logo cu pisică, care mi se pare foarte chic.
Dar articolul de azi este unul dezolant pentru mine, mai ales că sunt o cititoare care reușește să găsească farmec chiar și cărțile blamate de auditoriul extern. Atunci când încep o lectură o fac fără investigații prealabile și mă încred pe deplin în mâinile autorului.
Așa am făcut și cazul ”Sexului cireșilor”. Mare însă mi-a fost dezamăgirea să descopăr o fantasmagorie, vecină cu absurditatea, în care personajele se contopesc într-o masă anostă. Alter ego-uri egoiste și idei discrepante ne pândesc de pe paginile acestui roman, care mi-a provocat tristețea. Și nu că aș fi eu foarte pudică, dar unele scene sunt șocante prin fantezia lor scăpată de sub control.
Totuși nu vreau să ridic lucrarea pe eșafodul unei condamnări definitive, ci chiar o să încerc să reanimez o posibilă reîntâlnire cu autoarea, care dincolo de feblețea romanului, a reușit să intercaleze minunat timpul, învăluind trecutul, viitorul și prezentul într-un afluent dinamic, aidoma Tamisei.
Lecturi frumoase și reușite! Cu drag din Basarabia!