Am avut plăcerea de a o cunoaște pe Ruta Sepetys în persoană, atunci când a venit în România acum ceva ani. Este o persoană extrem de caldă și de blândă și am ascultat cu drag cum povestește mereu despre implicarea ei în orice proces de documentare. Cum citește mii de pagini până a așterne pe hârtie poveștile sale, pentru că ficțiunea istorică nu este ușor de realizat și ai nevoie de răbdare.
Atunci când am auzit că scrie o carte despre evenimentele de la Revoluție, am avut o stare ușor confuză, pentru că sunt destul de posesivă pe elementele care ne definesc ca neam și aici trebuie să fim serioși, Revoluția a fost un eveniment marcant în trecerea noastră la democrație. Nu știam dacă Ruta o să reușească să surprindă esența acestor întâmplări sau dacă o să exagereze, așa cum au făcut-o mulți în scrierile lor. În fine, mi s-a părut puțin complicat și am fost destul de curioasă să văd ce anume a înțeles ea din istoria noastră și cum a reușit să o transpună într-o poveste.
București, 1989În Europa, toate regimurile comuniste se prăbușesc rând pe rând. Românii nu se bucură de libertate, ci se află în continuare sub brațul de fier al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Într-o țară închisă, izolată și condusă prin impunerea sentimentului de frică, Cristian Florescu, un adolescent de șaptesprezece ani, care visează să devină scriitor, este șantajat și racolat de Securitate. Nu-i rămân decât două posibilități: să-i trădeze pe toți din jurul lui, tot ce iubește, sau, folosindu-se de de noul lui statut, să facă tot ce poate pentru a submina sistemul totalitar, din interior. Cristian riscă totul că să demaște regimul autoritar și pe cel mai diabolic dictator din Europa de Est, să ofere o voce poporului român și să arate lumii ce se petrece în țară lui. Când apare scânteia Revoluției, se alătură plin de entuziasm și luptă pentru schimbare și, în sfârșit, pentru Libertate.
În afară de Outlander, nu pot spune că am citit multă ficțiune istorică, dar Ruta are un talent frumos, care trage spre acest gen și te îmbie să îl citești. Chiar dacă este vorba despre ea, nu pot spune că acest gen a devenit preferatul meu, dar l-a făcut suportabil. Ca o coincidență, eu scriu această recenzia și Ruta este din nou la București, cu ocazia târgului de carte Gaudeamus, în care promovează ”Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989”.
Cartea aceasta vorbește despre rolul Securității în rândul oamenilor de rând, cum au fost aceștia luați de această organizație și forțați să i se alăture. Lumea era îngrozită, se ascundea pe unde putea, doar pentru a nu fi prinși și luați, sau mai rău, omorâți. Cristian Florescu este personajul principal, un elev de doar 17 ani, care devine informator pentru că nu are de ales. Nu are pe nimeni pe lume decât pe bunicul sau iar atunci când acesta este amenințat, nu poate face nimic decât să cedeze. Însă, Cristian este un fel de agent dublu – este informator, dar este și scriitor și vrea să își folosească acesta voce pentru libertate și dreptate. Însă, ceea ce scrie el în fiecare seară este un real pericol pentru viața lui și dacă cineva ar găsi caietul său, totul s-ar termina destul de brusc.
Cristian este practic vocea poporului, care visează la un trai mai bun și care încearcă să își găsească libertatea sacrificând propria persoană. Ce impresionează cel mai mult este vârsta fragedă la care face acest lucru și mi s-a părut aproape ireal cât de matur este acest copil și cât de clar vede el lucrurile. Faptul că Ruta și-a pus toată încrederea într-un personal minor este incredibil, pentru că demonstrează din nou că tinerii sunt speranța și sunt suficient de curajoși pentru a risca totul pentru ceea ce cred.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Ruta Sepetys:
