Romanul este impregnat de un sentiment de singurătate. Singurătate și neînțelegere.
Jack Torrance primește un loc de muncă ca paznic în Hotelul Overlook. El profită de șansa să-și repare viața. Un scriitor care a ajuns într-o criză de vârstă mijlocie, care are o familie și pare să fi stors totul din cariera sa de scriitor. Alcoolic care a renunțat de curând la băutură, predispus la accese de furie. Această dependență distruge tot ce iubește de mulți ani. Cariera, munca, familia. Totul a suferit din cauza lui Jack. Iată, poate, o scurtă descriere a protagonistului, fără de care va fi destul de greu de înțeles evenimentele care sunt descrise în roman.
Și toată lumea, fără excepție, încearcă să-l ajute să iasă din această groapă. O soție care îl iubește la nebunie, un fiu mic care își iubește tatăl și chiar prietenii și ei îl ajută. Se pune doar întrebarea, Jack însuși are nevoie de un astfel de ajutor? El nu se cunoaște pe sine. După ce a acceptat să lucreze ca paznic în vechiul, dar faimosul hotel Overlook, el crede că aceasta este șansa lui de a îmbunătăți relațiile de familie și de a se cunoaște pe sine cu adevărat.
Imaginează-ți ce oportunitate tentantă?! Să termine piesa asupra căreia lucrează de câteva luni, să fie alături de familie și, în același timp, să câștige banii de care familia lui are atâta nevoie.
Cred că, fără îndoială, merită să ne oprim separat la descrierea hotelului în sine. O bucătărie mare cochetă, un hol cu covoare roșii, un birou de recepție la parter cu un clopoțel argintiu, congelatoare pline cu o varietate de alimente. Rechizitele ar fi suficiente pentru o întreagă armată! Hotelul părea să atragă cu splendoarea și burlescul său, ascunzând secrete cu adevărat ciudate în adâncurile sale. Și acest lucru nu este surprinzător, hotelul și-a schimbat proprietarii precum mănușile, de-a lungul întregii sale istorii de secole.
Maestrul ororilor transmite surprinzător de profund toate subtilitățile și descrie evenimentele care au loc în hotel în cel mai mic detaliu. Din toate cele descrise în carte se poate trage o concluzie groaznică – hotelul este VIU!
Toate acestea devin temelia pentru ca hotelul să-și joace rolul și să facă din om un nebun, care își pierde mințile și confundă realitatea cu ficțiunea. Abilitatea băiețelului Danny de a „străluci” este o altă parte dificilă a ceea ce se întâmplă. Familia explodează la propriu, fiecare dintre membrii săi este chinuit de demonii interiori.
Povestea spusă de maestrul groazei este povestea unei „case bântuite” în stilul semnăturii lui Stephen King. Dar, desigur, un alt punct culminant al acestui roman a fost dezvăluirea aspectului psihologic al relațiilor din viața de familie. Autorul ne trimite înapoi în trecutul eroilor săi, prin excursii care permit cititorului să înțeleagă temerile adevărate, profunde, care pândesc în subconștientul eroilor romanului. Bineînțeles, în această recenzie, nu am putut să transmit nici măcar o zecime din atmosfera în care te arunci cu capul năprasnic când citești.
Am citit „Shining” mult mai târziu decât am văzut legendarul film al lui Stanley Kubrick. Și până în ziua de azi, când vine vorba de romanul acestui rege, încă îmi apar în cap imagini și o melodie joasă din film. Romanul, ca și adaptarea cinematografică a lui Kubrick, și-a consolidat de mult statutul de cult. Dar nu aveam idee cât de diferite sunt aceste două lucrări…
„Shining” este o mare oportunitate de a vă cufunda în lumea întunericului conștiinței umane, de a vedea singurătatea sufletului, întunericul care literalmente izbucnește și face din persoană un sclav.
Alte recenzii de la Stephen King:
