Cea mai frumoasă perioadă din viața unui om este adolescența, respectiv anii de liceu.
Cel mai bun jucător e baschet, Peter, se teme de acest lucru. Eliza numără orele până când va scăpa de Seattle, orașul său natal și de reputația sa. Anita, este o fată cu o viață aparent perfectă și nu știe dacă se merită sau nu să-și abandoneze visele pentru a merge la o universitate. Pe când, Andy consideră că viitorul trebuie să aștepte și să nu se mai agite oamenii în privința alegerii facultății.
Un asteroid se îndreaptă cu viteză direct spre planeta Pământ și există o mică posibilitate ca viața să fie ștearsă. În timp ce toată lumea așteaptă să vadă ce s-a întâmplat, oamenii sunt nevoiți să se gândească cum își vor petrece ultimele clipe din viață.
”Și-am privit cu toții spre cer” este un roman ce a creat multe controverse la vremea sa. Este o carte la care eu am plâns, tristă, care te face să vezi că nu trecutul sau viitorul contează, ci prezentul, ziua de azi și nu ceea ce va fi mâine sau ceea ce a fost ieri.
Cartea reprezintă o poveste sinceră despre realitate pe care o poți citi oricând. Poate că pentru noi etichetele puse de oameni contează acum, însă citind această carte veți înțelege o dată cu cei patru tineri că în momentul când moartea este la un pas distanță de tine, ele nu mai contează.
”Oamenii de știință spun că va sosi în două luni. Ne-au oferit două luni pentru a renunța la stereotipuri. Două luni pentru a ne transforma în ceea ce va dăinui și după sfârșitul lumii.”
Alte recenzii de la Tommy Wallach:
