Cu Editura Epica am încercat de câteva ori „să mă împrietenesc” , ca să zic aşa, dar de fiecare dată, dacă nu m-a lăsat cu un gust amar în urma lecturii, atunci m-a lăsat cu un sentiment de neutralitate.
După multe încercări eşuate, iată că s-a întâmplat şi mult aşteptatul happy -end.
Slam. Din iubire pentru Layken, al autoarei Colleen Hoover mi-a dăruit acea mică speranţă că poate, pe viitor, între mine şi Editura Epica se va lega totuşi o prietenie. Deşi un roman pentru adolescenţi, Colleen Hoover a reuşit să transpună în poveste câte un pic pentru toate vârstele.
După moartea tragică a părinţilor într-un grav accident de maşină, Will, la numai nouăsprezece ani, se vede nevoit să preia cu maturitate responsabilităţile unui adult şi să-şi croiască o carieră pentru a-şi permite să-şi crească frăţiorul. Aşa că iată-l: trei ani mai târziu, profesor stagiar, responsabil, complet stăpân pe viaţa şi viitorul lui. Asta până când viaţa îi scoate în cale cea mai mare provocare: Layken. Fata care tocmai s-a mutat peste stradă.
La şase luni de la moartea tatălui, Layken se vede nevoită să se mute din Texas. Sub pretextul unei crize financiare, Julia se mută cu cei doi copii, Kel (nouă ani) şi Layken (optsprezece ani), în Ypsilanti, Michigan. Dacă la început toată această mutare părea o tragedie, totul se schimbă încă din prima clipă când Kel se împrieteneşte cu Caulder, un băiat de vârsta lui care locuieşte peste stradă.
Will, încă din prima clipă, simte o atracţie irezistibilă faţă de Layken şi o frumoasă idilă romantică se înfiripă între ei. La numai câteva zile însă, cei doi sunt loviţi de o realitate imposibilă: Will se dovedeşte a fi profesor stagiar la liceul lui Layken.
Cum se vor descurca cei doi în noua situaţie şi mai ales priorităţile lui Will se vor schimba, făcându-i loc lui Layken în viaţa lui?
O poveste frumoasă, romantică, tragică, o poveste desprinsă din viaţă. Suntem puşi faţă-n faţă cu viaţa şi al ei destin implacabil. O viaţă care ne aruncă toate cărţile şi ne lasă să ne creăm propriul puzzle. Şi fiindcă îi place să ne ridice bariere, viaţa mereu o să ne dea o carte cu două feţe, lăsându-ne pe noi să ne alegem propria imagine în funcţie de temerile şi doza noastră de curaj.
Nu lipseşte din peisaj nici destinul care, în maniera bine cunoscută, ne va scoate în cale mereu oamenii de care avem nevoie în acele momente. Dacă vom accepta lecţiile primite de la ei, asta depinde de gradul nostru de mândrie şi orgoliu, precum şi de deschiderea noastră faţă de lume.
Nu degeaba se spune că cine se aseamănă se adună. Layken va descoperi pe parcurs că se aseamănă cu Will în multe privinţe bune dar şi mai mult în cele tragice. Will nu se va dovedi doar un profesor în predarea materiei liceale, ba va fi şi cel mai bun ghid în noua viaţă a lui Layken, o viaţă care ţine morţiş să-i demonstreze că este loc şi de mai rău, dar şi că după furtună răsare soarele, depinde de tine ce cărţi joci şi cum le joci.
Ţi-a zis sora ta că în seara asta stăm împreună şi discutăm?
— Mda. Dar nu era nevoie. Mâncăm basagna.
Eu şi mama ne uităm la el.
– De câte ori mâncăm basagna, se întâmplă ceva rău. Aţi făcut basagna când a murit bunicul. Aţi făcut basagna când mi-aţi spus că a murit tata. Aţi făcut basagna când mi-aţi spus că ne mutăm în Michigan. Acum aţi făcut basagna. Ori mai moare cineva, ori ne mutăm înapoi în Texas.
Dar ce este „Slam”-ul? Ca să vă dau un indiciu vă spun doar atât: poezie, jurnal, scenă şi public. Citiţi cartea şi puneţi voi restul detaliilor cap la cap.
Alte recenzii de la Colleen Hoover:
Am trecut-o deja pe lista 🙂 . De abia astept sa o citesc .