Am așteptat cu nerăbdare această carte deoarece sunt fan declarat Stănescu. Abraxas este o carte care din punctul meu de vedere este mult underrated. Și încă aștept să i se facă dreptate. Dacă pentru Theodorus s-a putut, trebuie să se poată și pentru ea deoarece este cam la același nivel sau chiar peste.
Soarele negru poate nu mi s-a părut la fel de bună ca anterioara, sau poate pe mine nu m-a prins așa tare, dar este o carte cu o simbolistică bogată și plină de povești cu semnificații profunde, lecții de viață și personaje complexe. Chiar titlul cărții, Soarele negru este un simbol cu ramificații mitologice, pe care Stănescu îl reinterpretează. Soarele negru reprezinta schimbarea, schimbarea în bine sau în rău și o explozie a forței spirituale, o deschidere către mistic și subconștient. Este sfârșitul unei crize existențiale, este lumina ce răzbate din cel mai profund întuneric, este maturizarea și reinventarea spirituală.
Romanul este o antologie de povești de viață în care eroii sunt membrii unei familii atipice. Personajul central, axul ce reunește poveștile este Ibrahim/Gigi, un erou traumatizat de abandonul tatălui, crescut de o mamă dominatoare, care se luptă din adolescență cu probleme de integrare și apartenență. Poveștile nu sunt de sine stătătoare ci se leagă prin diverse elemente, în special prin personaje.
Gigi/Ibrahim este fiul unui cuplu ciudat: Smaranda, o româncă pasionată de sport și yoga și Diallo, un camerunez venit la București la studii. Pasiunea și chimia dintre cei doi ard ca un foc de paie, dar după nașterea lui Gigi, Diallo simte nevoia să plece să-și încerce norocul în alte părți și să se piardă în lume. Pe tot parcursul cărții, Ibrahim se află într-o continuă căutare a tatălui.
Aceasta este prima poveste din carte. Următorii protagoniști ai următoarelor povești sunt din medii și categorii sociale diferite: o croitoreasă ce se luptă cu o depresie, un psihiatru racolat de KGB, un scriitor german melancolic, un nazist homosexual, un păpușar rus și alții. Suntem purtați prin multe locuri din România, dar și în Rusia, Anglia sau Germania.
Soarele negru este despre zbuciumul vieții, despre eroi prinși în situații extreme, este despre iubire, despre vulnerabilitate, despre toleranță, despre nevoia de apartenență, este despre identitate, dar și despre rău, violență, delir, misticism, subconștient. Este o carte despre călăi și victime, despre curaj și lașitate, despre abnegație și abandon. Este o carte care te obligă să cauți informații și detalii pe net despre diverse personalități și situații istorice. Cred că principalul avantaj al cărții este atmosfera.
Stănescu m-a fascinat iarăși cu bogăția lexicală, cu frazele lungi și dense, cu asocierile sugestive de cuvinte, cu migala cu care construiește personajele. Aștept cu nerăbdare următoarea apariție căci așa cum spune Rushdie, mai sunt atâtea povești de spus, un asemenea belșug de vieți, evenimente, miracole, lumi și zvonuri împletite între ele, un amalgam atât de dens al improbabilului și lumescului! Povești pe care Stănescu le-ar spune cu atâta har și tâlc.
Alte recenzii de la Bogdan-Alexandru Stănescu:
