” Soldați ai terebentinei” ar putea să fie cartea unei generații care a ascuns linia orizontului într-un colț de buzunar, o carte a visurilor abia pârguite, care au dezamăgit ambițiile părinților.
Însă, dincolo de toate, ”Soldați ai terebentinei” este o carte senzorială aproape în întregime. O carte care face din capricioasele pulsații lăuntrice o poezie a regăsirii și a prăbușirii în regăsire.
Pestilențialitatea simțurilor ocolește paradisiacul idealizant, cu tot cu matrițatele odorizări ale realității, coborând serpentinele existenței spre demoniacul teribilist al dezrădăcinării.
Viața personajelor din ”Soldați ai terebentinei” pare una a flagelării, cu un iz de masochism care nu caută justificări în alte patrulatere, Răzvan T. Coloja punând un deosebit accent pe clipa prezentului. Astfel că, într-un halucinant carpe diem care nu respectă canonicul tiparelor, autorul ne strecoară în lumea unor oameni pe care, de obicei, îi ignorăm, judecându-i adeseori prin intermediul bârfelor răsfirate pe furiș sau chiar la vedere.
Poate că, dintr-un anumit punct de vedere, noi, cei care nu am știut să-i ascultăm , împovărându-i cu visele și planurile pe care le crezusem potrivite pentru ei, am dat naștere acestei generații. O generație a halucinogenelor, alcoolului și a muzicii pe care noi nu o vom asculta vreodată. O întreagă cohortă a viitorilor adulți care își caută sensul nu în filosofie ( acea dragoste de înțelepciune care se aseamănă cu un nesfârșit cordon ombilical), ci în teribilism, acolo unde decăderea este lipsită de serafic, fiind trăită la cote paroxistice.
Cartea nu este una a victimizării, ci una a vindecării sau una a aparentei vindecări prin intermediul nenumăratelor repansări lăuntrice. Nu este vorba aici despre incriminare, ci despre unica soluție în creionarea unei identități proprii, una care să-i extragă din anonimatul gloatei.
Stilul scriitoricesc al lui Răzvan T. Coloja abordează echilibrarea dezechilibrării ca soluție pentru contorsionarea sau, dimpotrivă, pentru distorsionarea realității primită adeseori pe linie ereditară de către fanaticii unui tradiționalism paralel cu mersul societății.
Răsfirând aproape la fiecare pagină un pregnant iz de abisal și de înnegurată genune, Răzvan T. Coloja ne propune un altceva suficient de ademenitor pentru a nu trece neobservat.
O carte promițătoare!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Răzvan T. Coloja:
