Să iubeşti un bărbat sau o femeie toată viaţa înseamnă să pretinzi că flacăra aceleiaşi lumânări poate să ardă toată viaţa.
Sonata Kreutzer nu are, desigur, amploarea unui Război și Pace sau Învierea, de același autor Lev Tolstoi, însă găsim, cu siguranță, destule motive pentru a parcurge cartea.
Povestea lui Posdnicev, fiu de boier înstărit, absolvent de Drept, care ajunge acolo unde nu își dorește niciun individ să o facă, adică dincolo de limitele răbdării, rațiunii, liniștii este, pentru o nuvelă publicată în anul 1889, surprinzător (și poate alarmant) de actuală.
Sigur, decorurile și actorii sunt altele, dar vai, esența, fondul problemelor sunt aceleași. Iar pentru a ne convinge, este suficient să privim în jur, să deschidem internetul sau televizorul…
În nuvela Sonata Kreutzer, maestrul rus nu se dezminte, astfel că fiecare element este un detaliu cu rezonanță. Aluzie la Simfonia nr.9 a lui Beethoven (va îndemn să citiți semnificația acestei compoziții ), povestea este dedicată lui Rudolphe Kreutzer, musician francez, anume violonist.
De ce anume? Pentru că instrumentul găsit de gelozia soțului Posdnicev, dezamăgit de căsătorie, traiul de familie, societate și viață în general este Trukacevski, un violonist care ajunge apropiat al cuplului și cu care soția exersează muzică, interpretand într-o seară chiar bucată “fatală”, Sonata Kreutzer.
De ce fatală? Pentru că atunci se convinge aproape total, prin propriile-i detalii – influențat puternic de efectul muzicii – că Trukacevski este și amantul soției sale.
Dar să o luăm cu începutul. După un trăi îndestulător, dus în sânul familiei și al unei societăți de secol XIX în Rusia, la 30 de ani, Posdnicev decide că vrea să se căsătorească.
Găsește pentru asta pe Ea, fiică de proprietar din Penza, bogat odinioară, având o moralitate ireproșabilă și, în plus, cheia de la sufletul lui: “În acea seară, mi s-a părut că ea înțelegea totul”.
O căsătorie din dragoste. Nimic mai curat, mai firesc, mai simplu, mai valoros, până aici, nu-i așa? Poate, dar asta numai dacă realitatea ar fi într-adevăr prietenă cu basmul…
Cum se ajunge deci la certuri, scandaluri, nefericire? Pentru a zugrăvi tabloul întreg al dezastrului, autorul insaileaza copilăria, mediul social și familial.
Moartea lui Aleanin spune povestea înduioșătoare a tinereții care vrea să cucerească rapid orice teritoriu. Aleanin este desigur oricare dintre noi, în luptele majore, de început ale vieții. Cei mai norocoși primesc doar lecții dure, alții depun avutul suprem: viața…
O paralelă romantică, melancolică, a bornelor maturitate – tinerețe, experiență – naivitate impulsivă.
Diavolul, al treilea titlu al volumului, analizează, iarăși, tema relațiilor în cuplu. Luptându-se cu sine mai mult decât cu ispita adulterului, Evghenie pare să fi iesit victorios.
Căsătorindu-se cu Liza, căreia nu are ce să-i reproșeze, viața lui pare a fi intrat pe făgașul firesc al fericirii: muncă, familie, rezultate, împlinire.
Și atunci, cum se rastalmacesc totuși lucrurile? Diavolul se insinuează aproape banal, ridicol, încât Evghenie nu găsește nimerit nici să se păzească în vreun fel. Iar de aici până la dezastru, doar câțiva pași mai sunt de făcut.
La capătul cărții, încă o dată oftez nostalgic: magistral scriitor si marunti noi ,restul…
Citiți! Citiți! Sonata Kreutzer! Citiți Lev Tolstoi!
NOTA: 9 /10
Alte recenzii de la Lev Tolstoi:
