Spovedanie la Tanacu este un veritabil roman – document non-ficțional, scris aidoma unui proces – verbal de consemnare a unor fapte ilicite, rezultate din aducerea la extremă a noțiunii de credință. Autoarea Tatiana Niculescu Bran reușește să aducă în fața publicului o istorie răsunătoarea, un periplu îngrozitor născut în anul 2005, în regiunea Vaslui.
Istoria călugăriței Irina care moare în urma unei exorcizări eșuate sau poate chiar ilegale (este oarecum dificil să catalogăm acest eveniment) a cutremurat societatea română. O fată ieșită dintr-o casă de copii își găsește refugiul în așezământul monahal de la Tanacu, pe un deal îndepărtat de civilizație.
Alege acest locaș din dorința de a fi alături de scumpa sa prietenă, Chița, care a însoțit-o pe toată perioada traiului în instituțiile statale pentru copii rămași fără grija părintească. Aceasta însă îi apare într-o cu totul altă lumină, supusă, obedientă și profund religioasă, fapt care o sperie pe Irina și îi dă temei pentru bănuieli.
Ajunsă în lăcaș, fata este supusă ritualului spovedaniei, care de altfel reușește să o turmenteze profund, răscolind factorii apariției unei boli psihice. Întreaga lucrare este o dureroasă enumerare a chinurilor fetei, pe care atât medicii, cât și starețul mănăstirii au adus-o la un final previzibil și tragic.
Nu am înțeles de ce autoarea a decis utilizarea titulaturii de roman pentru această carte, ea încadrându-se mai degrabă în categoria anchetelor jurnalistice. Poate că substratul emoțional a servit acestei selecții a categoriei literare. Cert este că lucrarea înspăimântă, dând fiori reci la unele pasaje, ridicând întrebări dure despre religie și fanatism. Până unde poate merge mâna Bisericii în a decide destinul omenesc?
Cartea a stat la baza filmului artistic După Dealuri în regia lui Cristian Mungiu, care în 2012 a fost participant și premiant la Festivalul Internațional din Cannes. Filmul a reușit să transmită în cele mai mici detalii linia de subiect și narațiunea livrească, fiind exemplu perfect al unei pelicule dramatico-documentare.
Lecturi frumoase!
Alte recenzii de la Tatiana Niculescu Bran:
