Răsfirând un dulceag parfum de epocă peste măștile uitării, dar și peste durerosul rânjet al neuitării, Anca Vieru aduce în romanul ” Spulberatic” izul interbelicului noblesse oblige, pe care îl trece prin furcile caudine ale diverselor perioade ale istoriei care, în mod firesc și inevitabil, reușesc să redimensioneze și să remodeleze, oscilând între dilatările și contractările felului de a fi în numele acestei acute nestatorniciri senzoriale.
Îmi place foarte mult cum, în paginile acestei cărți, lutul iubirii răsună în freamătul imploziei unei dorințe care se conturează încetul cu încetul, treaptă cu treaptă, autoarea reușind să creeze destine și amintiri care, împletind volatilitatea și misterul nasc personaje precum Tiberiu Vreme și Anda Cărare, oameni pierduți și regăsiți în interminabila luptă dintre înnegurare și luminozitate, purtată de niște existențe care își înfig pașii verbelor într-o muzicalitate aparte.
Anca Vieru strânge între coperțile acestei cărți frânturi de momente pe care le înșiră mai apoi pe o peliculă a rememorării ( poate selectivă, poate aleatorie), reușind să îmbine melancolia, speranța și viforul semnelor de întrebare într-o povestire șoptită sau strigată, care pătrunde în sufletele oamenilor sau încă așteaptă cu docilitate ca fereastra lăuntricului să se deschidă cât mai larg cu putință.
O carte care ți-se inoculează în suflet.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Anca Vieru:
