Nu cred că se cade să afirmăm despre volumul Sub mâinile mele, scris de George C. Dumitru, că este doar o carte. Fiind divizat în două părți – neliniștea sub care ai crescut, o poveste de aproximativ optzeci de pagini, care ar putea foarte bine să fie un roman de sine stătător, și o colecție de proze scurte, care dau titlul cărții – reprezintă un exercițiu interesant al amintirilor, potențat prin inocență, dar și prin relativitate.
Se remarcă un limbaj dur, atrăgător prin detaliile care alcătuiesc o narațiune cât se poate de verosimilă. Scriitura lui George Dumitru mi-a trezit amintiri sumbre, pe care le-am neglijat de multe ori, până acum. Văd cartea ca pe o călătorie a maturizării, materializarea unei existențe generale a omenirii, care se diferențiază prin mici detalii de la un individ la altul.
Sub mâinile mele te poate da cu totul peste cap. Actul conștientizării prin lectura acestei creații m-a făcut să privesc dintr-o cu totul altă perspectivă trecutul meu, sau ceea ce cred eu că înseamnă el, să simt prezentul, și să înțeleg cum el îmi va afecta viitorul. Poveștile acestea sunt o dovadă a felului în care banalitatea poate duce la o complexitate inimaginabilă.
Dar poate că cel mai interesant aspect sugerat în textele artistice ale lui George Dumitru este efectul pe care îl pot avea dramele psihologice asupra subconștientului unui om, manifestându-se și schimbându-ne atunci când ne așteptăm mai puțin.
Când demonii intră în tine și te locuiesc, o fac pentru totdeauna, să crezi că își vor părăsi casa de împrumut înainte să devii hrană pentru viermi este pură amăgire. Nu prietene, odată ce s-au înfruptat din carnea ta, din gândurile și sinapsele tale, vor dori să se hrănească în continuare, să-ți simtă gustul dulce-acrișor al nefericirii, al zbaterii și al durerii.
Concluzionând, pot afirma că Sub mâinile mele este o carte care mi-a oferit stări și trăiri cu totul și cu totul diferite de ceea ce anticipasem, fiind una dintre puținele creații ce mi-au permis să nu citesc numai despre cugetările scriitorului, ci mai ales să mi le (re)descopăr pe ale mele.
Alte recenzii de la George C. Dumitru:
