Sunt puțin cu inima îndoită în legătură cu această carte, pentru că mi-a plăcut cât de cât, însă a avut câteva elemente pe care nu le-aș fi introdus într-o carte YA. Știu că este destul de complex acest gen și mulți caută să îl înțeleagă, însă mi s-a părut că autoarea a introdus cam multe triggers in acțiune, lucru care poate avea consecințe cumva asupra cititorului care se lasă influențat de poveste.
„Surorile Hallow” de Krystal Sutherland este o carte care se citește cu lumina aprinsă dacă este mare nevoie. Dacă nu, o recomand pe timp de zi pentru că este destul de spooky, vorba lui Scooby-Doo.
Tulburător de fermecătoare. Insuportabil de frumoase. Inexplicabil de periculoase. Faceți cunoștință cu surorile Hollow!
Toată lumea știe că Iris, Vivi și Grey sunt ciudate. De când au dispărut de pe o străduță din Scoția, când erau mici, doar ca să revină peste o lună, fără nicio amintire despre ce li se întâmplase, tot felul de evenimente stranii și sinistre par să le urmărească. Și se schimbă.
Părul le devine alb. Ochii li se înnegresc. Și le este mereu foame.
Zece ani mai târziu, Iris visează la o viață normală în timp ce așteaptă cu nerăbdare să termine liceul – ceva ce surorile ei faimoase și pline de strălucire, care cutreieră lumea, n-au reușit. Dar când Grey dispare fără urmă, lăsând indicii bizare, Iris și Vivi trebuie să o găsească. Și nu sunt singurele care o caută. Pe măsură ce amintiri urâte și imposibile încep să-și croiască drum la suprafață, surorile Hollow descoperă că nu sunt tocmai ce par a fi și că noaptea este într-adevăr plină de lucruri oribile și întunecate.
Deși carte se citește super, dar super repede, are elemente care au împins acțiunea până într-un punct în care m-a găsit plictisită și supărată. Totul pleacă de la un mister și noi practic trebuie să îl rezolvăm, pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu surorile Hallow care au dispărut timp de o lună de acasă. După ce au revenit în familie, este clar că ceva s-a întâmplat, pentru că ele sunt schimbate cu totul, atât fizic cât și psihic. Atunci când spun fizic, o spun cu toată încrederea, pentru că din brunete devin blonde și chiar culoarea ochilor li se schimbă. În plus, au și niște puteri supranaturale greu de înțeles. Familia lor se schimbă în rău și acest lucru nu produce decât o ruptură ireversibilă, cu efecte în timp.
Cartea mi-a adus puțin aminte de „Sălbaticele” de Rory Power, pentru că sunt prezentate multe aspecte ale acestor schimbări într-un mod destul de dur și exagerat. Cred că e bine că am citit cartea și nu am văzut un film sau serial, pentru că am impresia că m-aș fi speriat rău. Totul în sine este destul de sinistru și sincer, și legătura dintre cele 3 surori mi s-a părut la fel – mult prea intimă și mult prea intensă, out of this world, dar nu într-un mod plăcut.
Pe mine acest univers m-a făcut să mă simt incomod și să îmi doresc să mă uit mereu în spate, de frică să nu fie cineva acolo care mă urmărește. Îți dă o senzație foarte ciudată această carte, însă dacă sunteți pasionați de YA și de un stil asemănător, probabil o să fie ceva bun pentru voi. Bravo însă pentru copertă, este foarte reușită.