V-ați gândit vreodată că a fi artist poate fi o meserie periculoasă? Ați crezut vreodată că simpla restaurare a unui tablou poate scoate la iveală secretul unei crime petrecute cu secole în urmă?
Misterul din tablou
La prima vedere „Tabloul flamand” de Arturo Pérez-Reverte este o carte polițistă tipică, o ușoară lectură de vacanță, de luat pe plajă sau undeva într-o poieniță la munte. Avem toate ingredientele necesare pentru asta: mobil, victimă, suspecți și nelipsiții detectivi amatori sau fără voie care să dea sare și piper lecturii.
Julia este o tânără expertă în opere de artă căreia i se încredințează, în vederea restaurării, un tablou al maestrului flamand Pieter van Huys. Tabloul prezintă în prim plan un joc de șah între doi nobili contemporani cu pictorul, în timp ce pe fundal soția unuia dintre ei citește în fața unei ferestre. Nimic neobișnuit până aici.
Însă în timpul restaurării Julia descoperă un mesaj ascuns în pictură care, împreună cu informațiile istorice, duce către veșnicul triunghi amoros și transmite bănuiala unei crime din dragoste. Având în vedere distanța în timp între momentul pictării tabloului și momentul restaurării, acest lucru ar fi putut rămâne doar o anecdotă a vremii.
Dar pentru că autorul și-a construit povestea ca pe o poveste în poveste, lucrurile nu se finalizează aici. O încrengătură de secrete și mistere ce îi pun viața în pericol Juliei încep să se desfășoare sub ochii noștri.
Șah cu criminalul
Tabloul nu are o poveste simplă nici în realitate. Aparține unui fost muzician ajuns acum la o vârstă înaintată și depinzând de îngrijirile nepoților, care la rândul lor îi vânează averea și își doresc cu nerăbdare să vadă tabloul vândut.
Asta o aduce în scenă o serie de personaje interesante și ușor neverosimile: Menchu, proprietară de casa de licitații și prietena apropiată a Juliei, lipsită de prejudecăți dar și de valori morale, cea care îi aduce tabloul spre restaurare; Cesar, homosexualul în vârstă, rafinat și boem, protectorul Juliei și Munoz, șahistul genial dar ciudat și total neintegrat social.
Din acest moment personajele pornesc într-un fel de circuit de șah, în care prețul este propria lor viață și în care cunoștințele de șah fac diferența între viață și moarte.
Fără a fi senzațională, cartea și-ar îndeplini cu succes rolul de poveste polițistă dacă nu ar insista atât de mult pe detaliile tehnice ale partidei de șah – detalii care ar face totuși deliciul pasionaților acestui sport al minții. Nu ajută prea mult nici introspecțiile lungi și uneori inconsistente ale Juliei, analiza psihologică fiind un aspect pe care autorul nu pare să îl stăpânească.