„Talismanul” de Diana Gabaldon este cartea a doua dintr-o serie luuuuuuuunga ce îi are ca protagoniști pe Claire și Jamie Fraser, doi oameni ce vin din epoci diferite însă pe care îi unește iubirea și dorința de pace.
Fără a divulga foarte multe, haideți să vedem ce putem afla despre acțiune doar de la o scurtă inspecție a coperții:
Claire Randall și-a ținut secret trecutul aproape 20 de ani. Dar acum se întoarce acolo unde a început totul, pe plaiurile misterioase ale Scoției, împreună cu fiică ei. Acolo Claire plănuiește să-i dezvăluie totul: secretul cercului de piatră, secretul unei iubiri care traversează secole și adevărul despre Jamie Fraser – un războinic scoțian a cărui dragoste și curaj a făcut-o pe Claire să se întoarcă în timp și să rămână în epoca tulbure în care trăia el. Călătoria ei fascinantă continuă la Curtea Franceză plină de intrigi și în Scoția, prin război și moarte, într-o încercare disperată de a-l salva pe bărbatul pe care îl iubește și pe copilul lor.
Așa cum vă imaginați, la sfârșitul cărții I suntem lăsați cu sufletul la gură și deabia așteptam să apară volumul II pentru a afla ce se întâmplă cu personajele favorite. După anumite evenimente dure, ce recunosc, m-au afectat mult, voiam neapărat să văd cum evoluează cuplul nostru și dacă reușește să facă față celor întâmplate. Suntem purtați în mai multe perioade, citim multe întâmplări care ne ridică nenumărate semne de întrebare și poate la început totul pare puțin confuz. Cert este că după ce trecem de prima parte a cărții, ne stabilim la Paris, unde Claire și Jamie doresc să oprească „din interior” bătălia de la Culloden din 1745.
Peisajul se schimbă drastic și Scoția este lăsată la o parte momentan și înlocuită cu frumoasa Franța, unde oamenii și obiceiurile sunt diferite și mai.. elevate. Am comparat constant cele două țări și pot spune cu mâna pe inimă că Scoția indiferent de aerul rural din carte, m-a cucerit mult mai mult decât Franța aristocrată, rece și ignorantă, unde aparențele sunt importante însă esența lipsește. Claire și Jamie vor încerca cu greu să se integreze pentru a-și atinge ținta, însă până la urmă, inima se întoarce tot la rădăcinile ei vechi. În aceea perioadă „jocurile” erau făcute în inima Parisului și aici este locul pentru a opri o luptă ce va lasă urme adânci în istoria Scoției.
Este obligatoriu să citiți „Călătoarea” înainte, deoarece toate cărțile din serie au strânsă legătură între ele și nu sunt tratate ca de sine stătătoare. În volumul II nu pot spune că am avut parte de o acțiune mai complexă sau mai alertă, însă aici clar Diana a dorit să pună accent pe personaje și pe descriere. Pe parcursul celor 900 de pagini, observăm relația dintre Claire și Jamie și vedem greutățile prin care trec pentru a fii împreună. Evident drumul este greu, anevoios, presărat cu certuri, secrete, dar și frumos, pentru că până la urmă, dragostea îi unește, indiferent de loc și timp. Avem ocazia să îi observăm atât separați, cât și împreună și să tragem singuri concluzii. Evident, greșeli sunt de ambele părți, însă contează și modul în care au învățat din acestea și cum luptă pentru un viitor împreună, în siguranță și libertate.
Apar personaje noi, care se îmbină armonios cu cele pe care deja pe cunoșteam, însă ne vor „încânta” cu prezența și prieteni mai vechi, ce nu ne trezesc neapărat simpatie. Fantomele trecutului vor pune stăpânire din nou pe eroii noștri și vom sta cu sufletul la gură pentru ca totul să aibă un final meritat și fericit. Totul este frumos legat, într-un cadru istoric, relatat de Diana în aceeași notă ca și „Călătoarea”, dur, cu un mesaj clar și matur. Recomand această carte persoanelor pasionate de istorie, de poveștile de dragoste, dar și celor cu multă răbdare, pentru că este o carte destul de grea, ce trebuie savurată din plin.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE cartepedia
Alte recenzii de la Diana Gabaldon:
