Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris am citit-o în anul 2020. Și atunci mi-a plăcut mult. I-am dat toate cele cinci stele și pentru că, pentru mine, a fost prima carte despre lagăre de concentrare și lupta pentru supraviețuire într-un adevărat iad terestru. O ficțiune istorică plină de emoție, curaj și speranță. Un război pe care supraviețuitorii Holocaustului l-au purtat nu doar cu oamenii lipsiți de suflet, ci și cu dorul de cei dragi, cu moartea care pășește în tăcere alături de fiecare suflet nevinovat.
Personajele Lale și Gita, ne conduc prin griul nepăsării, prin chinul personal din fiecare zi, prin apele tulburi ale propriilor suflete și ne arată că se poate. Se poate să reziști, să supraviețuiești, să învingi răutatea – chiar dacă de foarte multe ori finalul și moartea erau atât de aproape. Cei doi sunt supraviețuitorii răutăților, sunt martorii fricii și cei care au privit moartea în ochi. Au văzut o mulțime de nevinovați pierind. Și da, rolul lor este unul moral, căci sunt dovezi vii că lagărele naziste, au fost reale. Acea parte neagră a istoriei chiar a existat.
Fiecare suflet de la Auschwitz este chinuit în brațele morții sigure, își duce traiul de fiecare cu teamă că mâine nu va mai exista, că și în următoarele secunde inima se poate opri, chiar și în timp ce execuți ordinele, chiar și fără motiv. Naziștii dețin puterea, aici au drept de viață și de moarte. Și nu au nicio remușcare când te lasă fără suflare. O fac parcă din lipsă de ocupație, cu o mare satisfacție.
Lale și Gita m-au cucerit prin puterea lor de a lupta – unul pentru altul, nu doar pentru a supraviețui și a se reîntâlni cu toți pe care i-a lăsat acasă. Ororile din iad nu pot fi uitate nici în clipa în care realizează că, în sfârșit, sunt liberi. Oamenii arși, camere de gazare și crematorii – sunt imagini imprimate pe retina supraviețuitorilor.
Cine este Tatuatorul de la Auschwitz? Un curajos. Lale știa limba germană și, imediat după sosirea în lagăr, a cam înțeles rapid cum stă treaba. A priceput că unii au parte de privilegii: dorm în condiții umane, mâncarea este mult mai bună, iar dorința de a rezista într-un astfel de loc, primește slujba de tatuator – cel care trebuie să provoace durere fizică tuturor, să îi transforme total și pentru totdeauna.
La Auschwitz nimeni nu mai este om, ci toți devin niște sclavi ai naziștilor, doar niște numere – ele nu vor mai putea dispărea vreodată. Sunt tatuate pe mână – și în același timp, se imprimă și pe suflet.
Nu privea pe nimeni în ochi atunci când le tatua numerele noilor veniți. În cazul Gitei, atitudinea lui se schimbă. O vede, îi zâmbește slab și inima lui începe să bată mai tare. Ca orice ”angajat” model, Lale reușește să avanseze și este numit tatuatorul principal, iar acest lucru îi conferă condiții mai bune de trai.
Pot să spun doar că omul bun își manifestă, arată ceea ce are în suflet și în condiții inumane, precare, ba chiar și într-o mare de răutate, unde ”rechinii nemiloși” amenință să te devoreze fără milă. Totul pentru puțin bine făcut și pentru cei din jur.
Până să fie eliberat din lagărul morții, Lale își simte sfârșitul foarte aproape. Ce crezi că s-a întâmplat și cine îi sare în ajutor de această dată?
Tatuatorul de la Auschwitz este forța cu care să lupți în fața opreliștilor, a nedreptăților și fricilor. Este curajul pe care îl capeți imediat după ce ai riscat totul, nu doar pentru tine, ci și pentru ceilalți.
Alte recenzii de la Heather Morris:
