Era februarie și era frig și frumos, iar eu am găsit în cutia poștală te dau lumii a Anitei Aldea. Am luat cartea fără să mai deschid cutia poștală, prin mica deschizătură. Am rupt ambalajul, am alergat în casă, am pus cartea în ghiozdan și am zis că citesc a doua zi, la școală.
În zgomotul din sala de clasă, am deschis volumul alb, cu o copertă foarte reușită, genială aș putea spune și am realizat, de îndată, că acela nu era nici pe departe locul potrivit pentru pătrunderea în lumea Anitei. Acum, vă veți gândi la clișeicul (și totuși normalul) obicei al oamenilor de a citi în pat, cu ceai făcut la microunde și biscuiți dintr-o pungă alături de ei.
La mine a fost cu totul și cu totul diferit. După o plimbare care mi-a făcut sufletul primăvară, o forță nevăzută a pus stăpânire pe întreaga mea ființă. Am luat cartea din bibliotecă, m-am așezat pe parchetul puțin prăfuit și am început să citesc. Sau mai bine zis, am făcut cunoștință cu Anita. Sau Anita a intrat în mine, prin gândurile sale, prin scriitura sa absolut superbă.
te dau lumii este o carte de poezie total diferită. Afirm aceasta pentru că, atunci când spunem poezie, ne gândim la versuri aliniate la stânga unei pagini, mai scurte ori mai lungi, cu sau fără rimă și ritm. În orice caz, cugetăm la stihuri. Ceea ce am găsit în creația Anitei, care se întinde pe aproximativ șaptezeci de pagini, nu au fost simple versuri.
Au fost, pe de o parte, versuri… în proză. Da, ați auzit citit bine. Propoziții și chiar fraze cu subiect și predicat, fără strofe propriu-zise. Întotdeauna am considerat că recenzarea cărților de poezii este cea mai grea, întrucât este aproape imposibil să comprimi intensitatea atâtor trăiri în maxim o mie de cuvinte. Dar aceasta nu a fost doar poezie. Pe de altă parte, a fost ca un dialog. Între autoare și Eu și, mai apoi, un dialog cu mine însumi. De aceea, aceasta este una dintre cele mai sincere recenzii redactate de mine până acum.
Fiind structurată pe cinci părți (servitoare la castel., cei cu care am înșelat, înghețată roz, the fucking C word și cutii. cutiuțe.), creația începe cu dedicația pentru tine, ceea ce m-a intrigat foarte mult și pot spune că am înțeles-o, împreună cu titlul, abia când am terminat călătoria în lumea Anitei, când am privit în jur și cartea nu mai era doar în mâinile mele, cartea era eu, eu eram cartea. Scriitoarea mi-a dat lumea ei și, întru nemijlocirea sa, m-a făcut să trăiesc, m-a schimbat, m-a făcut să fiu și să pot afirma că SUNT așa cum nu am mai făcut-o demult.
Pe la jumătatea ei, aveam nevoie să respir, pentru că simțeam că mă sufoc. Și îmi doream să mă sufoc. Și atunci, am știut că această carte era un Tot, că o trăiam și că o iubeam.
Ceea ce mi se pare cel mai interesant la te dau lumii este, totuși, felul în care nu evită niciodată adevărul, verosimilitate care diferă întotdeauna, pentru fiecare cititor în parte. Anita Aldea nu spune povestea ei de dragul de a-și povesti viața, ci reușește mai degrabă să te ducă cu gândul la propriile tale trăiri și experiențe și să îți dea o cu totul altă perspectivă asupra lor.
Vorbeam zilele trecute cu Ana Mănescu, în timp ce te dau lumii era pe masă, la școală, încă nedeschisă și, venind vorba de maturizare, mi-a spus: o să gîndești chiar mai bine, o să gîndești ca tine. Scriitoarea și creatoarea de adevăruri Anita Aldea reușește întocmai aceasta. Ceea ce pare, mai întâi, o maturizare, devine o introspecție cât se poate de amplă cu privire la esența omului, ființă care iubește și aleargă și iar iubește, sare peste ziduri, mai frumoasă și mai curajoasă cu fiecare pas, ca, la final, să se înțeleagă, să se cunoască, să se știe, odată cu cititorul cărții.
Îmi este tare greu să aleg un singur citat din acest volum, pentru că îmi vine să citez efectiv tot, dar nu pot și nu cred că am voie, așa că nu vă voi îndemna să îl citiți. Cartea aceasta nu poate fi doar citită. Vă îndemn să puteți și să vreți să o trăiți. Anita Aldea m-a dat lumii așa cum poate nimeni nu a mai făcut-o până acum.
Lumea Anitei se găsește pe site-ul editurii.
Alte recenzii de la Anita Aldea:
Din cate imi spui tu, nu este o un volum de poezie conventionala. M-ai facut tare curioasa! 🙂
Mă bucur 🙂 Sper să îți placă!