După ce am fost extaziaţi şi surprinşi de povestea Sarei în Urlet în tăcere, am aşteptat cu nerăbdarea continuarea. Şi Te văd! nu s-a lăsat mult aşteptată. Şi ce să vezi, preoteasa Sarula „cea sfântă” este o egoistă fără limite care a sacrificat inimile tuturor pentru a se reîntoarce la Markus. Previzibilă continuarea, nu? Continuarea variantei mele a poveştii din Urlet în tăcere este previzibilă, că cea descrisă de Marina Neagu în Te văd! mi-a ignorat total imaginaţia şi mi-a transmis subtil: mda, mai încearcă data viitoare fiindcă acum eşti total pe lângă subiect!
Şi fiindcă varianta mea a fost total pe lângă subiect vă voi descrie varianta Marinei Neagu, o variantă fascinantă, sublimă… MAGNIFICĂ! Felicitări, Marina Neagu! 10+ ! În Te văd!, Marina Neagu ne-a dăruit o altă poveste, o altfel de continuare, o continuare în care previzibilul lipseşte cu desăvârşire sau cel puţin în DEX-ul autoarei noastre nu există.
Mi-aş fi dorit ca tot ceea ce constatam să fie ireal, deoarece acceptarea unei astfel de realităţi îmi spunea un singur lucru: devenisem propriul demon.
Suntem la graniţa dintre realitate şi coşmar şi zăbovim acolo aproape de limita periculoasă când propria viaţă luptă pentru supravieţuire. Întunericul are nevoie de lumină pentru a lupta, iar lumina are nevoie de întuneric pentru a se apăra. Paradoxal, nu!? În Te văd!, Sara este manipulată subtil de tot. Atât de subtil şi de perfect încât pare că îi ia o veşnicie până prinde adevărul de un şiret, dar şi atunci are nevoie de o armată care să-i aducă bucăţile de puzzle şi eventual să-l construiască tot ea, armata, nu Sara, că ea încă trage de şiret.
Învăţasem că atunci când regulile nu sunt urmate, haosul cucerea totul în jur, fără milă; aşa cum regulile trebuiau respectate, şi puzzle-le aveau menirea de a fi rezolvate.
După ce şi-a luat decepţia vieţii atunci când în urma propriului sacrificiu, în lumina zilei, apare nimeni alta decât preotesa Sarula pentru a-şi revendica locul în inima lui Markus, Sara porneşte o luptă proprie pentru izgonirea propriilor sentimente pentru Markus, asta în timp ce este constant atacată de coşmaruri. Atunci când este pusă în faţa ideii Hypei de a-l ucide pe Markus pentru a scăpa lumea de coşmaruri, Sara devine mai înfricoşată ca niciodată. Poate oare suferinţa ei să o tranforme într-o armă şi într-un asasin!?
Coşmarurile puteau pătrunde oriunde, oricând doreau, iar eu eram ţinta lor.
În ajutorul aflării acestui răspuns îi vine trecutul. Trecutul preotesei Sarula mai exact. Însă în faţa trecutului milenar, Sara nu se simte mai liniştită decât în cruda realitate a prezentului. Trecutul îi dezvăluie secrete, dar le poate descifra mintea ei învăluită în panică şi confuzie? Ce adevăr îi relevă amintirea trecutului şi ea nu este capabilă să vadă?
Memoria amintirilor este cel mai mare coşmar al Sarei. De el depinde alegerea corectă pe care ea ar trebui să o facă. Însă amintirile nu i se relevă total, iar cu frânturi nu poate afla un adevăr, nu poate urmări o soartă. Va putea Sara doar cu intuiţia şi propria inimă să-şi salveze dragostea?
În Te văd! aflăm de asemenea şi cum şi de ce soarta i-a pus faţă-n faţă pe zeul morţii, Markus şi preoteasa Sarula. Povestea lui Markus şi profeţia menită să-i păstreze speranţa în suflet efectiv îţi zbârleşte părul şi te transformă într-un arici gata de război. Un război în care taberele se amestecă într-o confuzie generală, iar adversarii se pierd în căutarea adevărului şi a duşmanului.
Realitatea nu e împărţită în alb şi negru. Există şi nuanţe de gri, mai ales acum când această realitate este atât de întortocheată.
Marina Neagu ne demonstrează că nu tot ceea ce vedem poate fi şi realitatea noastră. Vederea ne poate fi înşelată, iar ochii pot deveni o simplă fereastră prin care să privim cu claritate minciuna şi meschinăria. Te văd! este esenţa acelei imagini pe care doar inima o poate cuprinde şi înţelege, în timp ce ochii sunt „plecaţi” într-o vacanţă prelungită şi preferă să fie minţiţi frumos.
Viaţa era dură, rea şi dureroasă. În nebunia mea, încercam să mă mint chiar şi pe mine, refuzam să recunosc adevărul. Ca orice fiinţă umană, aveam regrete, dezamăgiri, secrete. Aveam o poveste de spus, o rană de tratat, o durere în care refuzam să mă scufund, pe care încercam din răsputeri să o ascund.
Decepţie, ură în costum de iubire, coşmar devenit realitate şi un duşman ce ne sulfă în ceafă, lavă, în timp ce în urechi ne toarnă miere, asta descoperim în Te văd! continuarea volumului Urlet în tăcere. Cum va alege Sara să salveze lumea de coşmar, sacrificându-se pe sine şi devenind o eroină sau ucigându-l pe Markus şi transformându-se într-o asasină? Un lucru este clar: finalul sigur nu îl veţi anticipa.
-Ştii?! i-am spus, privindu-l prin ceaţa indusă de aburii alcoolului. Cred că am nevoie de un transplant. (…) Un alt ficat care să îmi înlocuiască inima, i-am zis printre sughiţuri.
-Hmm! Şi ce o să faci cu un ficat în plus şi o inimă în minus?
-O să pot să beau mai mult şi o să îmi pese mai puţin…
Alte recenzii de la Marina Neagu:
