Romanele clasice sunt întotdeauna o alegere bună, mai ales cele din perioada victoriană. Thomas Hardy a reușit să-mi trezească pasiunea pentru ele cu ajutorul celei mai bune cărți pe care a scris-o, Tess D’Urberville. Este un roman uluitor și foarte bine scris pe care l-am devorat la o vârstă la care nu digeram astfel de scrieri.
Printre cărțile de literatură contemporană care mă pasionează de atâția ani iată că am avut loc și pentru această capodoperă a literaturii britanice și universale. Tess Durbeyfield, o fată crescută la țară înt-o familie modestă, este inocentă și destul de naivă încât să aibă încredere în străini.
Părinții ei descoperă că sunt urmașii familiei d’Urberville, o transformă pe fiica lor într-o intermediară care să afle mai multe despre acest lucru. Tess este trimisă în casa noilor sale rude și este primită călduros de către posibilul ei văr, Alec d’Urberville. Bărbatul este interesat de ea și chiar îi oferă o slujbă la ferma familei. După ce Tess îl respinge de nenumărate ori, acesta o agresează și o lasă însărcinată, însă copilul are un destin tragic și se stinge din viață destul de repede.
Plecată în lume pentru a găsi un trai mai bun, Tess îl întâlnește pe Angel Clare și se îndrăgostește de el, fără a-i dezvălui secretele ei din trecut, mai ales că este fiul unui pastor. După ce află, în final, de trecutul ei tulburător, Angel o părăsește, deși a greșit și el cu ceva timp în urmă. Ce se întâmplă în continuare este destul de dramatic și ilustrează condiția femeii în perioada victoriană.
Femeile erau percepute ca fiind inferioare bărbaților și erau judecate aspru pentru greșelile lor. Tess are parte numai de nenorociri și nu-și poate găsi fericirea doar pentru că acea perioadă era mult prea aspră pentru femei. Protagonista luptă până la capăt și face tot ce-i stă în putință pentru a ieși învingătoare, chiar dacă viața este nemiloasă cu ea.
