Unele cărți își fac loc în viața ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele. Sunt mesaje trimise de soartă, se aliniază planetele, intră Mercur în retrograd, nu știu cum să explic, dar cu siguranță The Lovely Bones de Alice Sebold este una dintre cărțile de care chiar aveam nevoie în căutarea unor răspunsuri, a speranței și a motivelor de a aprecia fiecare secundă a vieții mele.
Numele meu este Salmon, precum peștele; prenumele, Susie. Aveam 14 ani când am fost ucisă pe data de 6 decembrie 1973.
Astfel se deschide cartea. Susie spune povestea vieții și a morții ei, dar și povestea celor dragi rămași în viață. Fetița se trezește într-un rai diferit față de cel imaginat de noi, cel cu nori pufoși și îngerași. Este un rai al dorințelor și al viselor neîmplinite. Cel mai dificil îi este să accepte că nu va mai putea vorbi niciodată cu familia ei, că nu le va mai putea spune cât de mult îi iubește, dar că îi poate veghea în orice moment al vieții lor. Susie devine îngerul păzitor al tuturor celor care au iubit-o.
O altă perspectivă este cea a golului lăsat de dispariția ei. După pierderea unei fiice, a unei surori, a unei prietene, fiecare om se recuperează într-un mod diferit. Unii aleg să îi învinovățească pe ceilalți, alții pe ei, unii aleg să caute răspunsuri, alții preferă să păstreze doar clipele frumoase ca amintire, unii aleg să uite, alții să se gândească în fiecare clipă la persoana pe care nu o vor mai vedea niciodată. Suferința se manifestă în moduri diferite și pe toate le explorează Alice Sebold în cartea ei.
The Lovely Bones este o veritabilă lecție de iubire. Susie își iubește atât de mult familia, încât îi ajută să se vindece. Nu pot cuprinde toate sensurile cărții, dar sunt sigură că oricine s-ar regăsi în vreun personaj. Devii treptat parte din poveste și se va exprima de la sine prin intermediul experiențelor trăite de tine.
Cel mai adesea simțim prezența spiritelor precum o șoaptă sau o adiere. Aș compara-o cu o femeie din spatele unei săli de teatru a cărei prezență nu o observă nimeni, decât atunci când pleacă. Doar cei care stau lângă ușă la rândul lor, precum Bunica Lynn, vor observa; pentru toți ceilalți este doar o briză inexplicabilă într-o cameră închisă.
Și cel mai important, nu uita că ai proprii îngeri păzitori.
