Libere! Adică să voteze fiecare cu cine vrea și din urnă să iasă cine trebuie. (pag.78)
Titanic vals (1932) de Tudor Mușatescu este o piesă de teatru care vă va duce repede pe taramurile comediei în stilul I.L.Caragiale. Astfel reinterpretată, scriitura maestrului clasic, prin intermediul căruia genul dramatic făcuse pasul maturizării firești, urmând lui Alecsandri și Negruzi, are în teatrul creat de T.Mușatescu suficient de mult farmec și originalitate, cât să nu fie în pericolul unei simple imitații.
Ceea ce atrage atenția, încă de la început este, firesc, numele personajelor, care nu are cum să nu amuze. Apoi, comice de-a dreptul sunt situațiile din care începem să cunoaștem pe fiecare în parte, cu replicile, slăbiciunile și virtuțile (cei care au așa ceva) lor. Una dintre ele, achiziția pălăriei, care distrează minunat…
În centrul acțiunii este familia politică românească, dar nu o familie cu tradiție în treburile statului, cu pregătire și experiență care ar justifica-o într-o astfel de poziție privilegiată, ci una care, îmbogățită peste noapte, printr-o moștenire importantă, își pierde și bruma de repere de până atunci.
Un orășel de provincie, în care nu se întâmplă mai nimic, oamenii se plictisesc și își târăsc existența zilnică între greutăți și frustrări de tot felul. Între aceștia, Spirache Necsulescu și familia sa, compusă din Dacia (soția), Chiriachita (soacra), Traian și Decebal (fiii minori), Sarmisegetuza (fiica), Gena (fiica din prima căsătorie).
Totuși, între ambiții mărunte sau mari, familia speră, căci fratele lui Spirache, foarte în vârstă și bogat, trebuie să-i numesca pe ei moștenitori. Asta, desigur, în cazul în care nu ar tot trăi, de aici încolo…
Între răutăți la ordinea zilei, “șansa” le surâde: naufragiul Traciei, pe care se imbarcase și unchiul, aduce doliul în casa lui Spirache și, totodată, milioanele.
Singurul care jelește este capul familiei, în el a lăsat autorul o parte de omenie piesei – la fel ca Gena – , însă, prea slab în fața unor ariviste ca soacră și soția, nici nu are vreme să-și trăiască doliul.
În acest moment crucial, familia este însoțită de flașneta care trece pe stradă, intonând Titanic vals, cântec prezent și în actul I; îl vom reasculta și cu altă ocazie.
Așa cum era de așteptat, apariția unei bogații fabuloase în sânul familiei, scoate la iveală ce e mai rău din fiecare membru al acesteia. Răsturnări de situație, comic, surprise și învățăminte.
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970, București) a fost poet, prozator, dramaturg, umorist. Absolvent de litere și filozofie, absolvent de drept, începe să scrie încă din anii de școală, sub influența înclinațiilor artistice ale mamei.
Publică schițe, române, teatru, ultimul dintre ele fiind cel care îl consacreaza și căruia i se dedică exclusiv, la maturitate. Între titlurile sale : Focurile de pe comori (1923, debut, Paris), Sosesc deseară (1931), Visul unei nopți de iarnă (1937), …escu (1933).
Citiți! Citiți Tudor Mușatescu! Citiți Titanic vals!
NOTA: 9 / 10
Alte recenzii de la Tudor Mușatescu:
