,,Toată furia mea”, pe scurt, tot ce a însemnat această carte și ce m-a făcut să simt
„Toată furia mea” este o poveste intensă despre viața a doi tineri pakistanezi, Salahudin și Noor. Totul începe când Noor, la doar șase ani, fără să știe o boabă de engleză, este așezată lângă Salahudin în clasă, doar pentru că ambii erau „cafenii” – termenul folosit de colegi pentru a-i eticheta.
Unii ar putea spune că rasismul i-a adus împreună, dar, dacă ar fi să mă întrebați, aș zice că a fost destinul. De-a lungul anilor, Noor și Salahudin au devenit cei mai buni prieteni, iar această prietenie s-a transformat într-o iubire. Totuși, ceva a intervenit, iar acum relația lor este la limită. Legătură fragilă dintre ei este singurul fir care îi mai ține pe linia de plutire.
Mama lui Salahudin, cunoscută pentru Noor drept tușica Misbah, observă suferința celor doi copii și încearcă să repare ceva ce pare ireparabil. Deși e mama lui Sal, pentru Noor, Misbah a fost mai mult: o figură maternă, o prietenă, un adăpost. Cum să numești pe cineva care devine familia pe care nu ai avut-o niciodată?
Noor a crescut între două lumi: pe de o parte, cu unchiul Riaz, care a crescut-o după ce și-a pierdut toată familia în Pakistan, și, pe de altă parte, cu Misbah și unchiul Toufiq, cei care i-au oferit iubire și un cămin, așa cum trebuie el să arate când există iubire. Această dualitate este doar una dintre multele surse de durere care fac povestea atât de greu de parcurs.
Este nevoie de o singură lovitură a destinului pentru ca Salahudin și Noor să-și piardă speranța. Din copii inocenți, văzuți de Misbah ca simboluri ale purității, ajung să fie consumați de întunericul unei vieți marcate de violență, dependență, abuz și pierdere. Atunci când figurile lor părintești dispar una câte una, Noor și Salahudin rămân singuri, agățându-se de o ultimă speranță…
Opinia mea despre cartea scrisă de Sabaa Tahir
Am scris această recenzie cu lacrimile în ochi. De mult nu am mai simțit nevoia să aștern gândurile imediat după ce am încheiat o lectură. „Toată furia mea” este o poveste care te sfâșie treptat, te face să simți furie, durere și, uneori revoltă și frustrare.
Dintre toate personajele ce s-au perindat în această carte, Misbah a fost personajul meu preferat, o lumină într-un univers întunecat. Această carte nu îți frânge inima în mod obilnuit, ci o macină încet. Cu fiecare capitol, Sabaa Tahir îți ia câte o fărâmă din suflet, iar până la final simți că ai pierdut ceva din tine. Povestea lui Salahudin și Noor este unică. Am plâns pentru fiecare dintre ei – pentru Salahudin, Noor, Misbah, Toufiq și m-am rugat ca finalul să fie unul fericit.
Probabil că am fost atât de intrigată și din cauza întregii povești construite în jurul rasismului și a pierderii. Cert este că toată această carte te intrigă. „Toată furia mea” nu este doar o carte, ci o călătorie emoțională. Este genul de poveste pe care o păstrezi în inimă, șriind că de acum o vei recomanda de nenumărate ori, pentru că merită fiecare pagină.
Sper că v-am convins să îi oferiți o șansă, așa că transmite-ți-i moșului să dea o fugă pe Libris.ro ca să vă aducă această poveste minunată! Lecturi magice vă doresc!
Alte recenzii de la Sabaa Tahir:
