Cunoscut de iubitorii de literatură dreptu un poet avangardist, deschizător de nenumărate drumuri literare, cehul Jaroslav Seifert își așterne în cartea ”Toate frumusețile lumii” o parte din trăirile justificabile sau nu, cu întregul avânt al boemiei caracteristice juventuții. cu dese căutări și redefiniri, cu plăsmuiri de existențe năucitoare și ceva în plus, poate chiar o anumită nebunie delirantă caracteristică marilor artiști nemuritori.
O anumită armonie poetică, coroborată cu un ușor iz de versificație a prozaismului existențial, fără extrapolări și intromisiuni erijate în cocoloașe pilduitoare. Fiecare rând croșetat în aceste pagini emană năucitoarea trăire a protipendadei literare și nu numai, cu întregul apanaj al precarității și maiestuozității existențialismului pierdut și regăsit în fermentarea adeseori inconștientă a fiecărei clipe luminată sau întunecată, câștigată sau irosită.
Cu siguranță că există la Jaroslav Seifert, dincolo de o anumită echidistanță a finei diplomații, un anumit idealism garantat de intensitatea netrunchiată a trăirilor care nu se lamentează în chestii materiale, palpabile, cufundându-se cu precădere în aburii simțirilor de moment, indiferent de perioada în care anumite evenimente s-au petrecut. Dar, în pofida etalării senzorialului în detrimentul raționalului, totuși poetul ceh nu se aventurează în arcadiene ispite, preferând disecarea numitor amănunte ale unor trăiri din diverse timpuri, lăsându-le cititorilor dreptul empatiei sau repudierii acestora.
Praga. văzută prin ochii unui poet hipersensibil și erudit, dar și cele ale altor plaiuri cehe, sunt învelite într-o aureolă sanctificabilă și totuși adânc înhumată sub lutul unor inexplicabile uitări, evidențiind astfel multiplele oscilații ale omului, mai mereu prins între ceva și altceva.
O carte sinceră și acaparatoare!
Lectură plăcută!