Înțelepciunea tavanelor e infinita pentru că uneori dacă le privești un timp îndelungat, indiferent ce răspunsuri sau frământări ai, ele îți pot da rezultatele. Cred că 99,9% din populația planetei poate da un exemplu de revelație venită în urma unei converasații susținute cu cel puțin un tavan. Poate fi acesta un semn de însigurare sau pur și simplu singurătate?!? Cam asta e întrebarea principală pusă de Jose Saramago în romanul Toate numele. Acum să nu credeți citind această introducere că Jose Saramago a scris aproape 300 de pagini despre un personaj care vorbește numai cu tavanul.
Personajul principal imaginat de autorul portughez, care de altfel poartă chiar numele autorului, Jose este într-adevăr un bărbat cam la cincizeci de ani care trăiește în singurătate, fără familie, într-o încăpere austeră și care în plus mai este și învecinată cu locul său de muncă. Jose este un angajat al Arhivei Generale, un om onest, care toată viața lui a respectat legile bine scrise ale Arhivei, legi care pot fi reduse cu ușurință la șapte cuvinte Nu îți băga nasul unde nu îți fierbe oala. Arhiva Generala înregistrează prin metode tradiționale, scriere de mână cu stiloul, sugativă și fără alte modalități moderne, pe toți cei care se nasc, mor, poate între timp divorțează și se recăsătoresc. Așadar un spațiu imens, un labirint de rafturi cu dosare arhivate de zeci de ani cu nume, o instituție care ca toate celelalte nu o interesează dacă oamenii au fost fericiți sau nefericiți ci doar data când au murit, născut și căsătorit.
Toate numele este o povestire alegorică, a unei lumi tot mai rătăcite, o farsă în care indivizi care cred că au totul pierd esențialul, și anume, comunicarea sinceră, caldă doar de dragul unei cești de ceai sau de cafea. Pierd atingerile și conexiunile care fac ca doi străini să lege o prietenie sau doi prieteni să păstreze în inimă cele mai frumoase amintiri. Lui Jose îi lipsește o astfel de lume, inconștient caută o cale pentru a o regăsi, iar hazardul îl ajută să o regăsească prin mijloacele proprii personalității și caracterului său. Astfel începe o stranie aventura.
Jose începe într-o oarecare zi să caute o femeie care nu are habar că el există, dar el stie ca ea exista. Se folosește de datele și informațiile sărace pe care le găsește în fișele Arhivei Generale și pagină cu pagină cititorul împreună cu personajul va constata că surprizele vieții sunt infinite.
Jose este reprezentativ pentru aceia dintre noi care se trezesc într-o dimineață cu gândul și senzația de panică că în viață nu vor mai găsi nimic de făcut în afara locului de muncă. Înaintând în acest puzzle pe care l-a creat chiar el, Jose nu reușește să se elibereze de o idee fixă, anume că el este cel care trebuie să mute piesele până la capăt și pentru asta va scoate din el tot curajul și determinarea de care e în stare pentru a nu lăsa finalul indecis.
Titlul cărții Toate numele, este este deviza nescrisă a Cimitirului General unde va ajunge Jose în căutarea femeii necunoscute și unde va întâlni cel mai absurd oier inventat vreodată în literatură.
Jose Saramago creează un personaj firesc deși plin de caracteristici ale unui individ absurd, un personaj care nu își dorește să fie doar un individ care se învârte prin viață și îi vede pe alții cum trăiesc, ci un individ care pas la pas cu propriile fantezii caută apropierea de alți indivizi, comunicarea și empatia atât de necesare umanității pentru supraviețuire.
Toate numele este cu certitudine un roman subtil, modern scris în 1997, scris de unul dintre cei mai iubiți autori europeni contemporani.
Alte recenzii de la Jose Saramago:
Toate numele – a atat deviza Cimitirului General, cat si a Arhivei Generale a Starii Civile, al carei angajat era Jose. 🙂