Javier Marías nu cred că mai are nevoie de prezentare. Este unul dintre scriitorii mei preferați de literatură spaniolă, literatură pentru care eu am o mare slăbiciune datorită cunoscuților Llosa și Marquez.
Tomas Nevinson este continuarea romanului Berta Isla, un roman repetitiv care merge pe analiză și introspecție în defavoarea acțiunii, dar scris inteligent și cu mare talent. Și deși implică ideea de așteptare, nu este o așteptare pasivă. Berta Isla se concentrează în jurul unei idei, și anume: istoria este plină de femei care stau și așteaptă, care își mijesc privirea scrutând orizontul, încercând să deslușească o figură familiară și care își repetă la fiecare nouă dezamăgire: n-a fost să fie azi, dar poate mâine, mâine poate fi ziua… Nu este neapărat o poveste de dragoste, cum nu este nici o poveste de spionaj. Acestea sunt doar planuri ajutătoare. Este mai mult o analiză a căsătoriei, a influenței negative pe care secretele și tăcerea o au asupra ei și asupra încrederii și siguranței individului direct implicat. Este o poveste despre pierdere și regăsire, despre așteptări și confuzii, despre acceptare și resemnare. Despre Berta și frumusețea ei interioară v-am povestit mai multe aici.
Tomas Nevinson s-a retras din activitate. După douăzeci de ani de misiuni periculoase și misterioase trăiește liniștit în apropierea familiei. S-a reîntors acasă și savurează fiecare clipă, redescoperind-o pe Berta și cunoscându-și copiii. Dar, în ciuda convingerii că a încheiat orice legătură prezentă sau viitoare cu Serviciile Secrete Britanice, viața lui ca spion încă nu s-a terminat. Vechiul său șef, prieten și dușman, Bertram Tupra revine pe neașteptate cu o propunere pe care Tomas n-are nicio intenție s-o accepte, dar îmboldit de curiozitate și ușor plictisit de rutina în care trăiește acceptă o ultimă întâlnire cu acesta. Deși determinat să refuze orice propunere, Nevinson se trezește că acceptă această ultimă misiune. Pleacă într-un orășel din nord, sub o nouă identitate, Miguel Centurión. Ascunzându-și adevărata identitate, Nevinson se deghizează într-un profesor de engleză. Având acțiunea plasată în anul 1997, cartea urmărește câteva activități teroriste ale ETA soldate cu multe victime. Misiunea personajului nostru este să spioneze trei femei ce trăiesc în acest oraș. Una dintre cele trei este suspectată de Serviciile Secrete Britanice că a participat în urmă cu zece ani la câteva atentate teroriste sodate cu câteva zeci de morți.
Javier Marías se dovedește același observator atent și analist profund care reușește să despice psihicul uman cu o acuitate și o inteligență ieșită din comun. Nu este o carte de spionaj, nu se bazează pe acțiune ci este o carte de introspecție. Pe marginea evenimentelor și misiunii sale, Nevinson duce îndelungi monologuri în care gândurile și procesele de conștiință câștigă prim-planul. Sunt redate evenimente violente pe care Nevinson le analizează, testându-și în același timp capacitățile umane, empatia și toleranța față de niște personaje care au comis greșeli grave. În prim-plan este viziunea asupra vinovăției atât a lui cât și a altor personaje cu care intră în contact, dar este și o lungă dezbatere despre necesitatea pedepsei sau prescrierea faptelor.
Ajuns la aproape 60 de ani, Tomas, reactivat ca agent, își rememorează numeroasele misiuni, anii în care a fost nevoit să folosească alte identități, anii în care s-a ascuns și anii în care a fost declarat mort. Privește ce a lăsat în urmă, lucrurile la care a renunțat și ce a sacrificat pe altarul acestei vieți duble pe care a fost nevoit s-o ducă slujind Regatul. Fiind un om educat, erudit, sensibil și inteligent, principala lui problemă morală este ce anume ar trebui să facă când va ajunge la finalul misiunii sale? Va fi obligat să acționeze? Există posibilitatea ca femeia care se ascunde de un deceniu sub o identitate falsă și care a renunțat se pare la activitatea teroristă să fie reactivată? Există pericolul ca aceasta să mai facă rău și altora? Ar trebui oprită sau iertată? Multumesc Libris.ro pentru carte.
Jucând un rol de profesor mediocru, Nevinson i-a contact cu cele trei femei încercând să descopere dovezi ce le-ar putea incrimina și desconspira adevărata identitate. Inez Marzan, Celia Bayo și Maria Viano sunt cele trei femei suspectate. Care dintre acestea trei ar fi putut fi capabilă de acte de terorism în trecut? Și chiar dacă norocul ar fi de partea lui și ar descoperi adevărul, ar fi Nevinson capabil să o oprească? Ce va decide? Va ucide sau se va retrage? Cum va putea să fie sigur că femeia de atunci nu mai este aceeași, că mentalitatea ei s-a schimbat? S-a redresat sau doar își ascunde adevărata față în spatele unei măști?
Alte recenzii de la Javier Marias:
