Sunt fascinată de acest autor și cred că am început să dezvolt o obsesie pentru cărțile lui, chiar dacă n-am citit decât două deocamdată.
Adevărul este că, deși Apeirogon mi s-a părut o bijuterie, am fost foarte impresionată de interviul pe care l-a publicat Editura Litera, găzduit de Nadine Vlădescu care l-a avut pe Colum McCann ca invitat. Mi-a dat senzația de liric și empatic, dar în același timp foarte ancorat în realitatea noastră imediată, punând accent pe probleme presante de nivel mondial, într-un mod diferit și sensibil. A fost dezinvolt și foarte deschis, cu pasiuni foarte diverse și diametral opuse. Ce să vă mai povestesc?! M-a captivat total.
TransAtlantic este o altă carte scrisă de McCann în care am simțit mult mai pregnant stilul jurnalistic, fără înflorituri, bazat pe cuvinte simple, fraze scurte și semnificații profunde. Povești multiple, mentalități distincte, epoci diferite, toate interconectate de personaje centrale uimitoare. Colum este foarte talentat, iar scriitura lui are un farmec aparte.
Ce este TransAtlantic? O poveste despre care unii spun că nu e prea închegată. Mie mi s-a părut foarte inteligent construită. Punctele de legătură și relațiile dintre diversele epoci evocate și personajele schițate au fost foarte naturale și surprinzătoare în același timp. Este povestea a mai multe generații de femei înrudite ce se întinde pe o perioadă de mai bine de 150 de ani și care leagă cele două maluri ale Atlanticului.
Prima legătură este făcută de Brown, care împreună cu Alcock, a survolat fără oprire pentru prima dată oceanul în 16 ore în ceea ce avea să fie aventura vieții lor, folosind un bombardier din Primul Război Mondial modificat. În câteva capitole, ne sunt prezentate pe scurt viețile a încă doi bărbați, toți sunt personaje reale, figuri istorice cunoscute și au avut legătură atât cu Irlanda, cât și cu America, dar fără a avea nicio legătură între ei.
Pentru a le lega poveștile, McCann ne face cunoștință cu o succesiune de personaje feminine fictive, femei puternice ale căror vieți se vor conecta datorită unei scrisori, una scrisă cu recunoștință și respect, dar care nu ajunge niciodată la destinație.
Ce mi-a plăcut a fost atitudinea acestor femei față de tragediile din viața lor și curajul de a merge mai departe fără a lăsa societatea să le impună reguli și norme. Personaje memorabile care vorbesc, dar mai ales acționează deschis și fățiș și care înțeleg că viața e grea și complicată și trebuie să se aștepte oricând la lovituri năucitoare. Succesiunea portretelor acestor femei, prinse în vârtejul destinului și al vremii, femei ce se luptă pentru a supraviețui, feministe, originale și deschizătoare de drumuri, femei ce căuta să-și asigure un loc sub soare într-o lume dură a bărbaților, începe cu irlandeza Lily la jumătatea secolului 19, care imigrează în America și sfârșește cu strănepoata sa, Hannah, ce-și trăiește ultimii ani din viață în Irlanda.
Acest șir de portrete propuse de Colum reprezintă o multitudine de variante feminine, cu trăiri și sentimente diferite, surprinse de destin în diverse ipostaze și în diverse etape ale vieții, fiecare expunându-și durerea, așteptările, amintirile și regretele, dar mai ales rezistența de a îndura și de a supraviețui.
McCann nu uită că-i irlandez și își expune temperamentul naționalist în această carte, construind pe marginea vechii uri și a nesfârșitului conflict din acest spațiu greu încercat de istorie. Ne reamintește toate nenorocirile și tragediile îndurate de acest popor: foamete, asuprire, imigrare, asasinate și multe altele, dar nu uită nici de cele îndurate de cei de pe celălalt mal al Atlanticului: rasism, sclavie, promisiunea deșartă a ținutului laptelui și al mierii.
McCann folosește o scriitură simplă, dar profundă, nu dă multe detalii despre diversele epoci evocate, nu intră în amănunte despre situația și ordinea socială, doar aruncă câte un tablou crud și dureros ici colo și urmărește mai mult partea psihică și filozofică a caracterelor sale, oferindu-ne o lectură captivantă și câteva povești despre succes și eșec, despre stoicism și idealuri, dar mai ales despre imprevizibilitatea destinului.
Alte recenzii de la Colum McCann:
