La o primă vedere a copertei, cartea „Trei femei puternice” de Marie Ndiaye te duce cu gândul la povestiri din Africa tradițională. Te face să crezi că vei afla despre norme și obiceiuri ale unui continent pe care poate că nu îl cunoști. Însă, trebuie să recunosc că pe mine m-a dezamăgit privitor la acest lucru.
Ceea ce ne este relatat în roman nu are nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce am crezut eu inițial. Ba mai mult decât atât, nici nu mi-am dat seama că o parte dintre aceste povești se desfășoară în Africa. Asta dacă nu era amintit un asemenea aspect în pasajele în cauză. Ceea ce vreau să spun e că nu există o coloristică particulară a acestor locuri străine descrisă în romanul lui Marie Ndiaye.
Cu toate acestea, scriitoarea franceză este prima femeie de culoare care a câștigat Prix Goncourt, prin cartea de față
Povestea scrierii este a trei femei, pe care autoarea le descrie drept puternice. Ele învață să spună NU. Deși acest lucru nu este atât de bine evidențiat în carte. În plus, nu mi-a plăcut deloc faptul că într-una dintre aceste povestiri, femeia care trebuia să joace rolul principal, nu apărea decât episodic.
Prin urmare, consider că romanul are lacune mari. Și nu prea înțeleg cum de a reușit să fie destul de apreciat de critici. Trebuie să recunosc că înainte de a-mi procura acest volum, am căutat păreri despre el.
Și așa am aflat din alte recenzii sau impresii că scrierea nu se ridică deloc la rangul de carte grozavă. Cu toate acestea am comandat-o și am citit-o. Asta deoarece eu tot trebuie să mă conving singură de valoarea ei. Și astfel mi-am format propria părere.
Eu nu aș spune decât că este o carte mediocră, în care dorința autoarei de a scrie într-un mod feminist nu a fost deloc acoperită
Cele trei femei puternice descrise drept temerare sunt Norah, Fanta și Khady. Norah este o avocată nascută în Franța, dar cu origini africane. Ea este chemată în Senegal de tatăl său bătrân și înstrăinat, pentru a-l salva pe fiul său pe care îl iubește.
Fanta este o învățătoare care duce o viață liniștită și satisfăcătoare în Dakar. Ea își urmează iubitul, mai mult din obligație decât din dorință, în Franța. Dar depresia și tulburările lui strică totul.
Iar cea de-a treia femeie este Khady. Ea este o văduvă fără nici un ban. Tratată ca o slugă în casa bărbatului său, chiar de către rudele sale. Tot ea este forțată de această familie dușmănoasă să plece fără nimic în Franța, la o verișoară îndepărtată.
Într-un oarecare mod, viețile acestor trei nefericite se întretaie
Și fiecare dintre ele încearcă să se descurce pe cât de bine poate împotriva celor care le stau în cale. Narațiunea lui Marie Ndiaye, „Trei femei puternice”, descrie într-o măsură, deși nu foarte reușită, progresul prin care femeile cu probleme descoperă noi rezerve de tărie.
Probabil după cum ți-ai dat seama până acum, nu recomand cartea acestei scriitoare franceze. Recunosc că pot exista în continuare persoane cărora le-ar putea părea bună, însă depinde de așteptările fiecăruia.