Atunci când trebuie să vorbesc despre seria „Mythos”, mă cuprinde un entuziasm greu de stăpânit. ADOR seria, mi se pare una dintre cele mai reușite serii istorice EVER și Doamne, Fry este incredibil. Un MARE plus pe care l-am acordat a fost traducerea din engleză în română a lui Radu Paraschivescu, o personalitate respectată printre cititori. Am iubit „Mythos” și „Eroii” și eram convinsă că „Troia” o să fie la fel de bună, sau de ce nu, poate chiar mai bună, pentru că pe măsură ce am înaintat în lectură, mi-am dat seama că nivelul crește și povestea devine și mai palpitantă și bine scrisă. Apreciez atunci când văd o evoluție în stil, mai ales la un autor deja cunoscut și consacrat, pentru că acest lucru înseamnă că el dorește mereu să se autodepășească și să livreze o experiență din ce în ce mai bună. Probabil am reușit să vă conving doar prin introducere cât de mult am iubit cartea și cât de mult o recomand, dar haide să mai discutăm nițel, pentru că nu mă pot opri din scris.
Troia. Cel mai frumos regat din întreaga lume. Givaierul Egeei. Scânteietorul Ilium, cetatea care s-a ridicat și a căzut nu o dată, ci de două ori… Povestea aceasta ni se adresează tuturor: răpirea Elenei, regina vestită pentru frumusețea ei, îi determină pe greci să trimită o mie de corăbii către Troia, pe care o vor asedia fără oprire, timp de zece ani sângeroși.
Zeus, Regele Zeilor, este cel care declanșează războiul, când îi cere prințului troian Paris s-o aleagă pe cea mai frumoasă dintre zeițe. Că să aibă câștig de cauză, Afrodita îi promite inima Elenei, soția regelui Menelau al grecilor, și de aici începe urgia. Este un război cumplit, nemilos, cu victime de toate părțile. Grecii nu-i pot înfrânge pe troieni pentru că Ahile, cel mai neînfricat războinic grec, este chinuit de gelozie după ce unul dintre aliațîi săi și-a ales-o drept iubită pe sclava troiană Briseis, așa că nu întră în luptă…Scenă este pregătită pentru cea mai veche și măreață poveste spusă vreodată, unde pasiuni uriașe dau peste cele mai înalte idealuri și cele mai josnice viclenii.
De ce recomand Troia? Pentru că merge beyond de povestea pe care majoritatea dintre noi o știm. Unii poate au văzut filmul, au învățat la istorie sau au auzit de la părinți, cert este că este aproape imposibil să nu știi povestea calului troian, fie măcar și ca o figură de stil. Această poveste este atât de veche, însă atât de cunoscută, încât Fry îi dă o altă nuanță și începe să dezvăluie și aspecte pe care poate nu le știai și povestește despre fiecare personaj în parte, începând de la istoria lui, la ceea ce l-a determinat în această mișcare militară ce a reprezentat Războiul Troian.
Fry a fost un personaj destul de imparțial și nu a ținut cu nimeni, a considerat că fiecare a avut un motiv întemeiat să facă ce a făcut și ți-a relatat faptele așa cum s-au întâmplat, fără să te influențeze într-un fel. Evident, nota lui inconfundabilă de umor a fost acolo și exact ca la Mythos și Eroii, și-a păstrat amprenta asupra stilului de scris și a încercat să te scoată din atmosfera dură a războiului. A fost și puțin critic, așa cum a fost și în primele două volume, arătând într-un fel ce poate să facă lăcomia și setea de răzbunare. E un bun narator și deși pare că uneori ia personajele în ras, el nu face decât să arate că multe lucruri din trecut se puteau evita dacă oamenii încercau să folosească alte variante decât RĂZBOIUL.
Sunt fană declarată și devotată a acestei serii și dacă Fry o să dorească să mai scoată încă 100 de cărți cu aceleași teme istorice și același stil de scriere, promit să le fiu fidelă until the end of time.
Te invităm să descoperi și recenzia cărții ”Troia” pe Youtube
Alte recenzii de la Stephen Fry :
