Recenzie „Troia” de Stephen Fry

de | aug. 17, 2021 | Beletristică, Ficțiune, Istorie, Literatură Contemporană, Literatura Universală, Recenzii cărți

Dacă sunteți iubitori de mitologie și l-ați plăcut pe al nostru Mitru și legendele lui, Fry și seria lui mitologică sunt un must. Are un stil original și deosebit, foarte șugubăț și spumos și îți dă senzația,  prin desele intervenții cu păreri și opinii personale, că stați la taclale față-n față și îți povestește numai ție.

Fry este clar iubitor de mit și pare chiar convins că nu este totul doar mit, de fapt doar un procentaj neglijabil pune pe seama mitului, restul este istorie. Și este un lucru bun deoarece îți povestește totul ca pe o realitate istorică pe care nu ai cum s-o combați. Fry te vrăjește în adevăratul sens al cuvântului și în ciuda personajelor foarte numeroase și a legăturilor foarte complicate, le zice atât de amuzant și elocvent încât foarte puține îți scapă sau sunt uitate. De fapt, el chiar te avertizează de la începutul cărții că e posibil să uiți multe nume sau să le confunzi, dar te asigură că pe cei care trebuie ținuți minte o să se ocupe personal să-i reții. Și se ține de cuvânt.

Să vă povestesc acțiunea nu cred că are sens. Este mult prea cunoscută pentru a mai putea să vă spun eu ceva nou. A fost un amalgam de frustrări, invidii, lăcomii, mândrii și orgii. Unele care i-au luat chiar și pe perfizii și destrăbălații Olimpieni prin surprindere. Cele mai urâte și mai abjecte trăsături umane s-au etalat în acest război, contrabalanța fiind aproape goală în fapte de umanitate, bunătate, onoare sau iubire. Zei sau muritori, toți o apă ș-un pământ. Și, la final, cei mai cruzi și mai vicleni au învins.

Și pentru că mari noutăți nu vă pot spune pe această parte și pentru că-s sigură că-s mult mai mulți cei care au văzut filmul decât cei care au citit cartea, o să vă spun câteva chestii care,  dacă n-ar fi fost modificate la montaj, v-ar fi schimbat total percepția față de câțiva dintre eroi. Dacă or să vă pară mai veridice prezentările din film e decizia voastră și o chestie de gusturi, dar să știți că Fry merge pe date istorice.

🏋‍♂️Heracle – tăria mușchilor echivala cu tăria capului. Din păcate, nu este un caz singular și Marele Ajax era la fel de sărac mintal. Dar, e la fel de adevărat și că nu le poți avea pe toate.

🎃Ajax înseamnă a se lamenta sau a se jeli. Bănuiesc că în momentul în care-ți încerci forța pumnului e normal să simți nevoia să te și vaiți puțin. Lucruri bărbătești, de altfel. Și au existat 2 Ajax. Cel Mare și Cel Mic, pe care nu mi-l amintesc a fi existat în film, dar care a avut un rol destul de important în evenimentele istorice, în cele prezentate de Homer, cel puțin. Dar până la urmă și Regina Troiei, Hecuba, soția lui Priam, a fost inexistentă, în film. E de înțeles de ce a fost tăiată la montaj, era cam mare aglomerația și existau prea multe regine și prințese ale Troiei deja. De altfel, istoricii susțin că Priam avea câteva zeci de copii, toți prinți și trebuie să-i credem pentru că altfel Ahile și ceilalți eroi chiar n-ar fi avut ce să căsăpească.

🤴Inițial, numele de botez al lui Priam era Podarce, dar datorită modului în care a fost salvat dintr-un măcel care a culminat cu uciderea întregii lui familii, a ajuns să fie cunoscut ca „cel care a fost răscumpărat”, aka Priam. Care a fost răscumpărarea, cine a oferit-o și cui, aflați citindu-l pe Fry, bineînțeles. Până la urmă Priam a fost totuși un personaj onest, cam sărac cu duhul și naiv, dar în definitiv cinstit în comparație cu restul hoardei barbare.

🦬Menelau, în ciuda criticilor, era un bărbat frumos și curajos, (nu un sălbatic barbar cum îl vedem în film) câștigă mâna Elenei la loteria organizată de tatăl acesteia (de fapt planul i-a aparținut lui Odiseu) și rămâne până la urmă marea ei iubire. Menelau nu moare în timpul războiului troian, de fapt le supraviețuiește lui Ahile și lui Paris, se lasă resedus de Elena și își readuce regina și copilul acasă. Da. Elena avea și doi copii care nu zburdă prin film. Se menținea fâșneață fătuca noastră. O fi fost din neam.

👰Elena, deși fuge cu Paris în Troia și își părăsește bărbatul, realizează în scurt timp că și-a sacrificat căsnicia pentru un arogant, laș și înfumurat. Dragostea ei pentru Paris este marea minciună a războiului. Și nici ea nu este chiar așa îngeraș și ușă de biserică, dar n-o poți condamna pentru că încearcă să fie în pas cu epoca… până la urmă i-a ajutat, când pe greci, când pe troieni, fără părtinire și fără sens.🙄😁

🦊De asemenea, zâna noastră nu era la prima răpire. Mai trăise această experiență când a fost răpită de Tezeu, abandonată de acesta (plecat la dracu-n praznic într-o misiune imposibilă din care nici nu se mai întoarce de altfel) și eliberată de frații săi. Răpire fără finalizare, progenituri sau regrete.

🍎Paris nu era chiar tabula rasa ca luptător, dar era laș, egoist, îngâmfat și lipsit de scrupule. Priam fusese avertizat la nașterea lui că va fi omul ce va îngropa Troia. A încercat să scape de el, dar iarba rea nu piere prea ușor. Este atât de egoist și turbat încât își ucide fiul (nevinovat bietul copil) într-o criză de gelozie. Cu alte cuvinte, doar moaca era de el. Din fericire, Apollo realizează (cam târziu) ce poamă și-a luat sub aripă și îi organizează funeraliile.

🗡Ahile era deja mort când calul troian a fost adus în cetate. Săritura lui din cal a fost doar pentru a înmuia inimile și picioarele doamnelor cinefile. Și, apropo de picioare, ca să mai pun puține paie pe foc, se pare că Pitt a avut o dublură în film special pentru această parte a corpului. Mi se părea mie ceva suspect!!

🤱Andromeca, văduva lui Hector, nu a fugit cu Enea, ci a devenit sclava fiului lui Ahile, un războinic crud și sângeros, foarte asemănător propriului tată. Având în vedere ca lui abia îi dăduseră tuleiele, diferența de vârstă dintre ei (de câteva decenii probabil) n-a fost un impediment. Cu toate acestea, a fost una dintre adevăratele prințese și victime ale acestui război, ca și Briseis. Fiul ei a fost aruncat de pe zidurile cetății.

🕊Briseis, în ciuda rolului principal din film, este aproape inexistentă în carte, dar dacă vreți aflați mai multe despre ea recomand Tăcerea Femeilor, versiunea războiului troian prin ochii ei de sclavă.

⚘Patrocle a devenit cel mai bun prieten al lui Briseis cât aceasta a fost sclava lui Ahile. A fost una dintre puținele troiene care a jelit moartea ambilor eroi greci.

🐍Încercând să scape de participarea la războiul troian, Ahile a purtat haine femeiești și s-a ascuns în iatacul celor 12 fiice ale lui Licomede, iar Odiseu s-a dat drept nebun. Ambii au fost demascați prin viclenie și șiretlic. Pe Ahile l-a demascat Odiseu, dar l-a iertat, în schimb Odiseu, demascat de Palamede, s-a răzbunat pe acesta teribil. Sacrificiu inutil și barbar din punctul meu de vedere, dar participarea celor doi era considerată vitală pentru reușita grecilor.

🦍Ajax, teribilul războinic grec, o forță de neoprit, nu a murit în luptă, s-a sinucis din invidie când armura lui Ahile i-a fost refuzată de Agamemnon și dăruită lui Odiseu. V-am povestit deja că mintea nu era punctul lui forte.

🦢Agamemnon și Menelaus erau căsătoriți cu surori născute în același timp, din aceeași mamă, dar din tați diferiți, nu mă întrebați cum…it’s complicated. De fapt, e și mai complicat pentru că fiecare a avut câte un frate geamăn: Castor și Pollux, toți patru au ieșit din două ouă de lebădă, o pereche din sămânța lui Zeus și cealaltă din a regelui Tyndareus, soțul mamei lor, Leda.🥴🤔

🕊Ifigenia, fiica lui Agamemnon, este oferită de propriul tată ca ofrandă (în schimbul unei brize care să-i miște flota peste mare) pe altarul zeiței Artemis care într-o clipă de compasiune (fapt foarte rar) o cruță.

🐷Odiseu este intrigant, invidios, egoist, interesat, mincinos și răzbunător. Unul dintre cele mai detestabile personaje ale războiului troian. Sean Bean ar fi trebuit să refuze rolul ăsta. Nici măcar n-are picioarele scurte.

🧜‍♂️Pe cât de îndrăgit era Ahile de Atena și Poseidon, pe atât era de detestat de fratele ei, Apollo, ceea ce până la urmă îi aduce și moartea. Pentru că chiar dacă Zeus le ceruse zeilor să nu intervină în acest război, fiecare și-a băgat coada în frunte cu tatăl lor.

🌊Thetys, mama lui Ahile, este o nereidă, care a făcut tot ce i-a stat în puteri să-i ofere fiului său nemurirea. Nu prea i-a ieșit. Imaginea reginei blânde din film n-are nicio legătură cu adevărata ei natură.

🧞‍♂️Hermes a fost cel care l-a ajutat pe Priam să recupereze cadavrul lui Hector din mâinile lui Ahile, care în ciuda modului în care a fost tratat de Ahile își păstrează chiar și mort tenul fin și membrele intacte grație zeilor.

🐜Patrocle era un războinic destoinic și priceput, de aceeași vârstă cu Ahile. Și unul dintre puținii greci cu suflet. Cei doi erau veri și iubiți. Mirmindonii lui Ahile sau oamenii-furnică fuseseră dăruiți de Zeus bunicului lui Ahile pentru a-i alunga singurătatea.

N-aș fi crezut că, citindu-l pe Fry, voi ajunge să realizez că Diomede și Palamede sunt eroii mei preferați. Este clar că în film nu există nici un fel de intervenție olimpiană și că lucrurile se desfășoară perfect și fără prezența zeilor ceea ce te poate convinge că războiul troian chiar a fost o realitate istorică, dar citind cartea apariția și micile lor șiretlicuri sunt sarea și piperul și eu le-am gustat din plin.

recomand cu mare drag Troia, chiar dacă n-ați citit restul seriei. Merită tot timpul și toate zâmbetele.

ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia

Titlu: TROIA
Autor: Stephan Fry
An apariție : 2021
Editura: TREI
Nr. Pagini: 434
Limba: Română
Gen Literar: Istorica
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 7163

Alte recenzii de la Stephan Fry:

Îți plac concursurile cu cărți? 😁

Află primul când lansăm un concurs nou! Primești un email de la noi doar atunci când lansăm un concurs cu și despre cărți!

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Tot ce-am ascuns” de Loreth Anne White
Recenzie „Tot ce-am ascuns” de Loreth Anne White

Tot ce-am ascuns este o altă poveste ce are în prim plan bulling-ul dintre copii, un fenomen fast răspândit care tot ia amploare și soluțiile nu par să apară. Loreth Anne White trage un alt semnal de alarmă cu privire la ferocitatea copiilor care mânați de supărările...

Recenzie ”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë
Recenzie ”La răscruce de vânturi” de Emily Brontë

La răscruce de vânturi este una dintre cele mai cunoscute povești clasice. Totul începe cu Heathcliff și Catherine, povestea de dragoste principală din roman, care duce la toată drama ce stă la baza romanului, în decorul de la Wuthering Heights și Thrushcross Grange....

Recenzie „Wildest Dreams” de L.J.Shen
Recenzie „Wildest Dreams” de L.J.Shen

L.J.Shen este o autoare care nu se potrivește oricui. Este un fel de Rina Kent, doar că o variantă mult mai soft, deși are potențial MARE să îi ajungă din urmă. Îi analizez stilul de mulți ani și este destul de complex, adică uneori are povești OK, care merg mult spre...

5 4 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 7 ani, 3 luni, 2 zile și a scris până acum 623 articole. Se află pe poziția 3 din 19 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments