Nu sunt la prima întâlnire cu autorul. Am citit Sub un cer sângeriu, care este bazat pe o poveste reală și ne dezvăluie violența, cruzimea și iuțeala cu care războiul poate schimba mentalitatea, visurile și viața unui tânăr. Viața personajului este pusă în pericol atât de armata nazistă ce stoarce de hrană și bunuri materiale Italia, de bombardamentele Aliaților cât și de politica monstruoasă a propriului dictator. Mi s-a părut foarte utilă pentru detaliile despre Italia din perioada războiului, un lucru nou deoarece nu prea am găsit-o menționată în alte lecturi, fiind mereu într-un con de umbră, parcă uitată, dată voit la o parte. Am pus pe lista de must-read Ultima vale verde de când am văzut că va fi publicată de Editura Trei și având în vedere situația internațională, cred că nici dacă aș fi căutat n-aș fi găsit o carte care să se potrivească atât de bine în peisaj.
Este povestea unei familii de refugiați de etnie germană care își părăsesc satul și fugind din umbra marelui urs, la adăpostul lupilor încearcă să-și găsească un loc în care să-și ridice o nouă casă. Un loc în care libertatea și viața să nu le mai fie puse la încercare în fiecare zi.
Emil și Adeline Martel sunt etnici germani născuți și crescuți în Ucraina, înaintașii lor au venit și s-au stabilit aici la invitația țarului cu peste 100 de ani în urmă. Locuiesc într-o regiune aflată sub control românesc în Transnistria. Sunt căsătoriți și au împreună doi băieți minori. Când armata sovietică amenință linia frontului nemțesc se văd nevoiți să fugă pentru a nu fi prinși la mijloc în schimbul de focuri dintre tancuri. Nu este singura familie pusă în această situație. Marșul Morții este parcurs de un lung convoi de refugiați călăuziți de o echipă de nemți SS și se transformă într-un test de curaj și rezistență, purtându-i pe unii prin jumătate de Europa iar pe alții mult mai departe.
Povestea este foarte captivantă deoarece are marele avantaj că pare foarte credibilă și reală. Scenele sunt veridice, nu există tendință de exagerare și este evident că autorul s-a documentat temeinic. Abia la final, citind nota autorului, am aflat că este o ficțiune la baza căreia sta un caz real. Familia Martel pare prinsă între ciocan și nicovală și gândurile lor sunt foarte bine redate. Deși fug de dictatura stalinistă, nu sunt nici susținători ai naziștilor. Sunt nevoiți să fugă deoarece politica lui Stalin a decimat populația de diverse etnii de pe teritoriul imperiului rus, deportându-i în lagărele de muncă din Siberia. Cei doi Martel sunt conștienți că există riscul să li se întâmple și lor deoarece ambii au trăit pe pielea lor experiența deportării propriilor părinți în Siberia cu mulți ani în urmă. Tatăl Adelinei nu a reușit niciodată să se întoarcă din gulag iar tatăl lui Emil chiar dacă a reușit să scape din iadul siberian, nu și-a revenit total niciodată și a rămas cu traume profunde după această experiență tragică.
Visul lor de a-și găsi locul într-o vale verde înconjurată de munți și scăldată în apele cristaline ale unui râu este speranța și lumina care îi ajută să meargă mai departe. Bineînțeles că și-ar fi dorit să poată rămâne în casa pe care deja și-au construit-o, dar acesta lucru este mult prea riscant. Se văd nevoiți să renunțe la tot și să o ia de la capăt. Dar drumul pe care îl au de străbătut nu este ușor, este presărat cu pericole și pierderi și tragedii. Își fac griji pentru viața lor, dar și pentru a celor doi copii și stau mereu cu frica că vor fi prinși și deportați în Siberia pentru toată viața. Emil, în afara luptei zilnice cu greutățile și lipsurile, este chinuit și de o traumă mai veche care îl obligă să-și pună la îndoială empatia și umanitatea, care i-a șubrezit credința și îl face să se îndoiască că merită să scape și să-și găsească fericirea. Autorul menține suspansul prin capitole ce alternează prezentul și trecutul. Ofițerul SS care conduce convoiul este omul care retrezește amintirile și temerile lui Emil. Aflăm întreaga poveste pe măsură ce convoiul se târăște pe lungul drum către Vest. Și pe măsură ce cruzimea se intensifică și de partea sovieticilor și de a naziștilor, remușcările lui Emil iau amploare. Își găsește puterea și curajul în dragostea soției și a copiilor. Simte că dacă el nu mai merită să trăiască, ei merită orice sacrificiu. Dar, în ciuda abnegației lui, nu este de ajuns. Destinul îl pândește și valea lui verde începe la un moment dat să se îndepărteze în loc să se apropie.
Autorul reușește să redea foarte animat sentimentele și starea emoțională a familiei. Este un amalgam de emoții, firești și de înțeles având în vedere intensitatea tragediilor la care sunt supuși. Curajul și dragostea acestei familii sunt admirabile. Atât Adeline, cât și Emil își iubesc necondiționat copiii și sunt hotărâți să se sacrifice pentru ca cei doi micuți să nu sufere. Cu toate acestea, micuții sunt forțați de împrejurări să se maturizeze forțat și să facă față situației. Au înțeles că mâna neînduplecată a destinului este foarte lungă și mai este mult până vor scăpa de umbra ei neîndurătoare. Și, în ciuda greutăților, nu încetează nici în cele mai negre momente să caute valea lor verde și libertatea la care mama îi învață să viseze în fiecare seară.
Prinsă între două forțe teribile și pline de cruzime, familia Martel are parte de multe tragedii în fuga ei după pace și libertate, dar are de asemenea ocazia să-și redescopere credința și să-și întărească legăturile de familie prin puterea vindecătoare a dragostei. Dacă sunteți curioși să aflați unde a găsit această familie paradisul, vă invit să citiți cartea.
Alte recenzii de la Mark Sullivan:
