Nu prea sunt genul care să citească distopii. Cele pe care le citisem nu reușiseră măcar să îmi capteze atenția, dar asta a fost până când am dat de Ultimul avanpost, romanul Laviniei Călina. Nu o să vă spun acum că am trecut acest roman pe lista de favorite însă nu-i rău! Subiectul e interesant, stilul în care este scris e foarte original. Uite că și la noi se poate scrie cărți de acest gen! Personal, mi-a plăcut mult mai mult decât seria Divergent, iar de Jocurile Foamei nu mai zic (aruncați cu pietre-n mine!!!).
Dar… gata cu laudele! Să vă povestesc despre ce e vorba! Lavinia Călina creionează (cu talent) o Românie distopică: anul 2046, al treilea Război Mondial se încheie, forma de organizare a țării: regat! Diane, personajul principal, este fiica Ministrului de Interne și logodnica prințului Alex. Viața ei este exact cum ne-am aștepta: plină de călătorii, petreceri, discursuri învățate pe de rost. Singurele ei griji sunt alegerea ținutei și păstrarea aparențelor cuplului regal (citiți și veți vedea de ce!).
Viitorul lui Diane e previzibil și nu o entuziasmează. Însă lucrurile se schimbă în momentul în care aceasta este răpită de un grup de rebeli considerat întruchiparea absolută a răului în regat. În cele din urmă, eroina va învăța două lucruri esențiale: nimeni nu este cine pare a fi și orice acțiune are întotdeauna consecințe!
În Ultimul avanpost acțiunea, intrigile, romantismul, răsturnările de situație se împletesc într-un mod de-a dreptul fascinant. Practic, are puțin din fiecare – dozat exact cum trebuie. Deși nu e genul meu de carte, nu știu de ce nu mă atrag SF-urile, nu regret că mi-a căzut în mână întâmplător (am primit-o de la cineva!). Acum aștept cu nerăbdare să citesc și cel de-al doilea volum care se află în curs de pregătire!
Este o carte originală. Cel puțin pentru mine, experiența citirii unui SF după mult timp a fost chiar interesantă! Poate e vorba și de puțin naționalism… dar, așa cum am mai spus, mie mi-a plăcut mai mult față de alte cărți renumite scrise de autori străini (poate e o chestie și de gust…). În încheiere o să vă las cu niște cuvinte pe care Anna Vary le-a spus despre Ultimul avanpost și care descriu perfect romanul:
O distopie în context autohton care, culmea!, îţi este în acelaşi timp foarte familară, dar şi exotică. O alegere perfectă pentru serile târzii.
Nu prea pare distopie din recenzia ta, aş spune mai degrabă că este doar o carte SF.
Nu am vrut să dezvălui prea multe din conținutul cărții, dar este distopie… Nici nu prea mă pricep la cărți de acest gen, recunosc – nu sunt un mare fan al lor! Am vrut doar să prezint în linii mari o carte care m-a prins cât de cât!