Blestemul zorilor, volumul al doilea din seria Neamul Corbilor de Lavinia Călina mi-a adus inițial o vagă senzație de enervare. Pe de o parte era Nicol și ai ei obsesie bolnăvicioasă față de Radu, pe de altă parte era Roxana, veșnic domniță fragilă la ananghie. Dar sfârșitul… Dulcele-amar sfârșit a fost ca o apocalipsă ce îndrăznise să treacă peste amenințări și avertismente și să lovească brusc poporul neprevăzător.
E ciudat cum unele prietenii, în loc să devină mai frumoase, se pierd în negura timpului și devin simple amintiri, dar mai rău e când devin rivalități.
Dacă în Copiii Întunericului spuneam că destinul ținuse morțiș să le aducă pe Nicol și Roxana împreună, nu același lucru îl pot spune și despre Blestemul zorilor. În acest al doilea volum toate forțele supranaturalului au fost întreptate spre separararea celor două. Pe de o parte a fost așa ca o mini vacanță ce le-a permis celor două să se desprindă una de influența celeilalte, pe de altă parte a fost ca o decizie menită nu numai să le schimbe radical traiectoria, dar și să le lipsească de acea vagă lumină de la capătul tunelului.
Nicol a trecut de partea Neamului Corbilor. A jurat credință și supunere și s-a abandonat în întunecata cale spre pierzanie. A fugit o viață de un destin care nu a făcut altceva decât să-și țese și mai aprig plasa ce avea să-i fie fatală… sau nu.
Roxana a trecut de partea Neamului Lupilor. Le-a jurat credință și susținere unui neam ce în alte condiții ar fi renegat-o dacă nu și-ar fi băgat destinul coada. S-a lăsat abandonată în brațele iubirii și a sperat ca luminița de la capătul tunelului să risipească întunericul din jur cu fiecare pas făcut spre ea.
Cândva prietene și tovarășe în lumea în care soarta le-a aruncat, acum dușmani fără voia lor, într-un război pe care nu și l-au dorit, într-o lume pe care nu au vrut-o. Dacă vor reuși cele două să câștige un război evitat până în ultima clipă și dacă prietenia va fi mai puternică decât veșnicul întuneric, asta veți afla citind Blestemul zorilor.
Ce este Blestemul zorilor?
Doar un roman cu schimbări de situație majore, adrenalină, acțiune și un final care nu numai că te va lăsa cu sufletul pustiit ci te va face și să-l negi și să speri că următorul volum va veni să drege lucrurile. Dacă pe Lavinia Călina o va lăsa sufletul să repare lucrurile și cum ar putea reuși un astfel de lucru asta va rămâne de văzut în ultimul volum Din negura timpului ”pe care am să-l scriu curând… dacă nu mă apuc de altceva” cum îi place ei să afirme și să ne țină în suspans.
Dacă mă întrebi pe mine, eu ți-aș răspunde că singura clipă în care cineva trăiește cu adevărat e clipa de dinainte de-a muri.
E momentul acela când realizezi că nimic din ce ai mai face nu te va salva. Orice acțiune devine inutilă, orice gând e în zadar. E revelația aceea că asta a fost tot, că nu mai poți schimba nimic. Clepsidra e la ultimul fir de nisip.
Alte recenzii de la Lavinia Călina:
