Ultimul copil este un thriller cu ritm bun, cu personaje atent conturate și excentrice, cu câteva răsturnări de situație bine gândite și mult suspans. Povestea m-a luat prin surprindere și n-am putut s-o las din mână până nu mi-a fost dezvăluit misterul.
Nu mă așteptam ca un Sherlock Holmes minor sau, mai bine zis, un indian războinic să mă facă să empatizez așa tare cu povestea lui, dar Hart a știut perfect cu ce calități și defecte să-l înzestreze astfel încât să-l facă irezistibil. Bineînțeles că jumătate din empatie e involuntară datorită durerii suferite și traumei din trecut. Dar cealaltă jumătate este meritul caracterului hotărât, serios, tenace, neînfricat și inteligent creionat cu migală. L-am adorat pe Johnny Merrimon, dar nu numai. Hunt și Jack au fost și ei la fel de captivanți, iar Freemantle mi-a rupt sufletul. Praful de paranormal și realism magic a fost bomboana de pe tort. Autorul a folosit exact cât a trebuit ca să nu strice gustul poveștii.
Povestea este construită în jurul dispariției Alyssei Merrimon, sora geamănă a lui Johnny care a fost răpită de pe stradă seara în timp ce se întorcea de la bibliotecă în urmă cu un an. Această tragedie a distrus familia ai cărei membri odată împliniți, iubiți și fericiți n-au putut depăși pierderea. La un an de la răpire, tatăl care n-a putut suporta vina (se învinovățea că a uitat să ia fata de la bibliotecă) a părăsit orașul, mama este dependentă de alcool și droguri furnizate de cel care între timp i-a devenit iubit abuziv, iar Johnny (atunci când nu încasează bătaie de la Ken, prietenul mamei) intră prin efracție în toate casele care i se par suspecte din oraș și urmărește activitatea foștilor condamnați pentru agresiuni sexuale care trăiesc în apropiere. Tot acest haos familial este urmărit cu vinovăție și părere de rău de către detectivul care în urmă cu un an i-a promis mamei că îi va aduce fata acasă, Clyde Hunt. Încearcă prin toate mijloacele să-i ajute pe mamă și băiat, dar lipsa prea greu de îndurat și el nu și-a putut ține promisiunea. Acest caz ratat l-a costat deja căsnicia și deși simte că din cauza obsesiei făcute pentru rezolvarea acestei răpiri și relația cu băiatul său se deteriorează pe zi ce trece, nu se poate opri. Motivul care îl împinge de la spate nu este în realitate vinovăția ci nevoia de a-i salva pe cei rămăși în urmă. Și bineînțeles că această implicare emoțională nu-i aduce laude din partea șefului și îi pune în pericol și cariera.
Dar personajul principal rămâne Johnny și lumea lui distrusă de dispariția surorii sale. Iar când un alt copil dispare, Johnny se implică activ în acest nou caz convins că e șansa lui de a-și găsi sora. Sunt oare cele două dispariții legate? Ar putea fi fetele victimele aceluiași agresor? Johnny este convins de asta și înarmat cu un curaj formidabil pentru un puști de 13 ani pleacă la luptă!
Scriitura este deosebită și Hart reușește să analizeze detaliat spiritul uman cu bune și rele, cu bucurii și tristeți, cu eșecuri și succese. O altă bilă albă îl reprezintă supranaturalul, nu foarte concentrat, dar prezent ca un parfum vechi cu ajutorul căruia aduce pe tapet istoria violentă și crudă a Sudului, discriminarea rasială și lupta pentru libertate. Levi Freemantle m-a dus cu gândul la The Green Mile și la uriașul blând, John Coffey, trimis de D-zeu să facă o ultimă faptă bună. Iar Jack și Johnny vin din urmă puternic ținând aproape pe tiparul lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn, dar cu accente mult mai dramatice și lecții morale valoroase.
Va reuși Johnny să găsească răspunsurile la misterele care i-au dat viața peste cap? Va reuși să-și reunească și salveze familia? Va reuși iubirea să învingă toată decadența și depravarea din jur? Vor face ce trebuie și ce e moral să facă cei condiționați să trădeze, să mintă sau să ucidă? Un carusel de emoții ce ne poartă de la durere la speranță, de la pierdere la iertare, de la frică la curaj nebun printre copii îngroziți, dar cu suflete călite de adulți și bărbați uriași cu inimi de copil.
Întunericul este un cancer al inimii umane.
