O nouă perspectivă asupra lumii interioare, cea a simțurilor, necuvintelor și a unghiurilor ascunse ale existențialismului, este abordată în romanul ”Un picior de sprijin” scris de doctorul Oliver Sacks, publicat în anul 2016 de catre Editura Humanitas.
În urma unui accident petrecut în munte Olivers Sacks se transformă din doctor în pacient. Trecerea de cealaltă parte a ”baricadei” este însoțită de un amplu descriptivism, scriitorul-doctor dovedind, pe lângă faptul că a fost un erudit care veșnic s-a îngrijit de cultivarea sufletului și cugetului, și faptul că deține măiestria detaliilor corelate cu inelele realității, atât cognitive, cât și senzoriale.
Citind ”Un picior de sprijin” ai impresia că personajul principal se dezintegrează și se reîntregește în zeci de lumi paralele, pentru ca mai apoi să găsească resursele necesare pentru primordiala revărsare în lumea prezentului acolo unde ”această realitate” se confundă cu zarva întrebărilor filozofice și religioase care încă își mai caută un sertar concret.
Pertinenta punere în scenă a ghemului de antagonisme, din care este clădită viața, este creionată de tremurândele linii ale unui complementarism aparent sucombat sub cenușa nenumăratelor îndoieli, care sunt o îngemănare a crizei existențiale cu nevoia de concret în fiecare clipă.
Concretul, văzut ca un întreg omogen și totuși inaccesibil marii majorități a gloatei, este pilonul principal al frământărilor lui Oliver Sacks.
Necesitatea de a trece dincolo de percepția ordinară înoată prin spumegândele valuri de dorințe ale autorului. Metisajul dintre cognoscibilitate și simțire înclină adeseori balanța spre palpabilul instinctual, ale cărui furnicături imediate rezonează, nu de puține ori, cu raționalul unui autodidacticism format de-a lungul timpului, atât prin erudiție, cât și prin experiențele vieții cotidiene.
Însă experiențele vieții pălesc în fața unor simțiri inedite care, zdruncinând aproape din temelii siguranța de sine a conjugării, naște o expansivă luptă între tenebre și vitralii sub mângâierea unei disoluții înecate adeseori într-un aparent nanism lăuntric.
O carte superbă!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Oliver Sacks:
