Recenzie „Vă scriu din Atena, în anii crizei” de Monica Săvulescu Voudouri

Monica Săvulescu Voudouri s-a născut în România, în 1942, dar începând cu anii 1985, locuieşte în Olanda şi Grecia, locuri mereu amintite în creaţiile sale literare. Ghidată de puterea omului de a îmblânzi omul, dar şi de darul de a fi un adevărat scriitor, Monica Săvulescu Voudouri prinde mereu cititorul în mrejele poveştilor lumii de dincolo.

Vă scriu din Atena, în anii crizei poartă cititorul în aceeaşi minunată excursie a altei lumi, o lume unde trecutul îşi arată mereu influenţa asupra prezentului, o lume care deşi izolată parcă, îşi va găsi mereu forţa de a ieşi la suprafaţă. O lume de dincolo de graniţe, o lume văzută cu ochii inimii, dar prezentată cu ochii minţii.

Mergem pe urmele unei altfel de Marisa, o Marisa care ruptă din Soweto, poposeşte într-o Grecie în plină criză economică. Aici trăieşte pas cu pas fiecare declin social, fiecare declin uman. Vă scriu din Atena, în anii crizei este un roman unde cititorul însuşi se identifică cu naratorul trecând în spatele unei folii de plastic şi privind cum oamenii apropiaţi sufletului cad doborâţi de greutătile secolului, cum familiile sunt dezrădăcinate şi sunt împrăştiate prin lume ca frunzele de toamnă, cum un simplu bulb de floare poate purta în fragilele veşminte amintirea unei întregi istorii şi a unor generaţii.

Tot din spatele foliei de plastic asistă şi la povestea cizmarului Panaiotaki, un om ce toată viaţa şi-a construit-o prin muncă, ajuns în momentul în care vârsta îşi arată colţii, şi nu în alte zile decât cele de criză. Deşi clienţii şi-au dat seama la un moment dat că nu mai poate face lucru ca lumea, continuau să îi ducă papuci la reparat din respect.

Cititorul ia parte la un adevărat proces de umanitate, la un moment în care umanitatea iese la înaintare şi întinde celui de lângă o fărâmă de speranţă. Vedem cum bătrânul Panaiotaki îşi câştigă pâinea de toate zilele prin bunăvoinţa celor din jur; oameni, care în vremuri grele nu-i uită pe cei răpuşi.

Oare câţi dintre noi suntem capabili să ne ajutăm aproapele atunci când noi înşine suntem afectaţi? Câţi dintre noi avem tăria de a privi în sufletele noastre şi de a extrage de acolo fărâma de bine cu care ne-am născut fiecare în momentul în care simţim că ne este cel mai greu?

Monica Săvulescu Voudouri poartă cititorul pe îngusta potecă a umanităţii, spre singurul far ce luminează în depărtare, îmbiind pe fiecare să caute binele adânc ascuns în suflet, un bine ce îşi mai iţeşte capul câteodată şi în vremuri de criză. Acel bine arătat în povestea cizmarului Panaiotaki, se află în fiecare om, este înscris în genetica sa. Speranţa nu ţine numai de bani, ci de binele ce-l putem face pentru fiecare seamăn în orice moment indiferent de starea noastră, că e bună că e rea.

Vă scriu din Atena, în anii crizei este acel gen de carte pe care fiecare om ar trebui să o răsfoiască, după care ar trebui să stea să se analizeze, să-şi caute acea latură bună şi să o valorifice. Un singur om nu ar putea să schimbe o lume, dar ar putea să devină exemplul necesar celor cu care se întâlneşte în drumul său spre umanitate.

Anapoda înseamnă cu picioarele în sus. Deci cu capul în jos. Şi fiindcă picioarele nu sunt făcute să gândească şi capul nu-i făcut să meargă, stăm pe loc, cu creierul anihilat.