Apreciez foarte mult la Agnès Martin-Lugand faptul că promovează prietenia . Am citit trei cărți scrise de ea și în toate am găsit oameni capabili să facă orice pentru prietenie. Oameni care pot aștepta să îți revi, oameni care te susțin fără prea multe întrebări și sunt mereu acolo pentru
tine.
După ce am citit Oamenii fericiți citesc și beau cafea am simțit nevoia să citesc și continuarea ei. Viața e ușoară, nu-ți face griji o surprinde pe Diane, personajul principal cu care am facut cunoștintă în prima carte, întoarsă în Paris.
Ea vrea să-și întemeieze o nouă viață în orașul în care credea că nu se va mai întoarce niciodată. Redeschide cafeneaua literară ”Oamenii fericiți citesc și beau cafea” alături de Felix, prietenul său. Îl întânește pe Oliver și încearcă să-și clădeasă un nou cămin alături de el, însă trectul o bântuie.
Nu știu dacă vi s-a întâmplat și vouă să vă apropiați de cineva, iar apoi brusc să apară fostul prieten(ă) și să vă bulverseze. Cam asta s-a întâmplat și cu Diane. Este nevoită să se întoarcă în Irlanda, îl întâlnește pe Edward și brusc toată viața ei este dată din nou peste cap. Trebuie să aleaga între trecut și prezent.
Viaţa putea să fie mai blândă cu el drept tovarăş. Braţele lui erau puternice şi protectoare, ochii căprui, blânzi şi zâmbitori, totodată chipul expresiv.
Oliver e genul de bărbat pe care orice femeie și l-ar dori lângă ea. Înțelegător, carismatic, o acceptă pe Diane cu tot trecutul său, pregătit să-și întemeieze alături de ea o viață nouă.
N-ar fi avut niciun rost după atâta timp; acum, după mai bine de un an… Totuşi…
Deși primul volum a fost trist și nostalgic, acesta îți dă un sentiment de liniște, de speranță. M-aș fi așteptat la puțin mai multă acțiune. Diane este creată mai mult pe baza imperfecțiunilor ei, însă a devenit simpatică până la sfârșitul volumului doi.
Alte recenzii de la Agnès Martin-Lugand:
