Fiecare dintre noi avem o poveste, de cele mai multe ori nespusă (…)
După obiceiul căpătat recent, am achiziţionat cu ocazia vizitării oraşului Sighişoara cartea unui scriitor local. Despre oraş am strâns câteva impresii, care însă nu îşi au locul aici, aşa că mă rezum la litere.
Vindecarea orbilor.ro (2013) a lui Codreanu Tudor Anghel păruse o alegere bună. Spun păruse, pentru că m-a bântuit gândul abandonului prematur. I-am acordat totuşi două şanse.
Un titlu reuşit, care îşi serveşte onorabil scopul, atrage atenţia şi sădeşte interes.
Continuare a romanului Calea Robilor.ro cu aceeaşi potagonisti Michelangelo Chivaran şi Sigrid. Tehnica aleasă este romanul în roman.
Coperta faţă nu “păcătuieşte” prin prea mult luciu sau culori stridente, însă era poate preferabil ca de pe spate să lipsească/fie înlocuită acea fotografie cu dumnealui sprijinit pe decapotabilă, indiferent cui aparţine.
Vindecarea orbilor.ro este, în primele pagini o …paradă. O înşiruire de cuvinte predominant greoaie, care duce cu gândul la defilările din vremurile comuniste.
O “limbă de lemn”, după cum însuşi autorul spune, în vecinătatea snobismului, o formulă riscantă, un text încâlcit şi afectat, care ar putea sugruma din faşă mesajul şi pierde cititorul.
Înaintând cu impresiile, în cuprins găsim pe alocuri fraze şi formulări de o plasticitate surprinzătoare, ceva ironie şi construcţii amuzante.
Din loc în loc frazele iau forma unei rafale de verbe şi acţiuni, ca şi când gândurile devin tot mai multe, tot mai sonore, tot mai profunde, sau, eliberate în câmpul scrisului, împlinesc rolul de terapie liniştitoare.
Nu putem nega sau contrazice erudiţia autorului, nici mesajul cărţii. Dar, cumva, evenimentele şi oamenii rămân în afara decorului, iar textul arată adesea ca un discurs fără ţel şi sens.
Sigur că în “ tendinţele actuale” valuri de cărţi se scriu şi se publică zilnic, în stilul relaxat, lipsit de rigorile clasicului.
Dar, consultând aceeaşi “reţetă”, Codreanu Tudor îmi pare că mai degrabă scapă printre degete esenţa textului său, decât o defineşte…
Unul dintre planuri arată cam aşa: personajul principal deapănă la prezent, persoana I, într-o notă personală, mai mult ca pentru sine; ştim însă că autorul încearcă de fapt să-şi facă ideile cunoscute şi altora, după cum chiar el spune.
Prilejul unei vizite a lui Karl – Erick, iubitul suedez al Roxanei C. în Sighişoara formează un grup de amiciţie şi complicităţi plăcute; plimbări, mâncare, natură, discuţii. Cam ce e pe aici, comparativ cu acolo.
Mai intervin câteva planuri, alte destine, alte poveşti – din câte am putut zări fugitiv. Dar între timp, autorul mi-a pierdut deja definitv atenţia, căci a doua şansă oferită cărţii sale s-a încheiat pe la jumătate.
Nu îmi place să las lucruri neterminate, dar nici să mă târăsc într-o letargie obositoare, atunci când nu mă simt prezentă acolo.
Un detaliu incomod şi chiar supărător mi-a părut preocuparea excesivă pentru mărci, nume, domenii, menţiuni livreşti.
La fel şi construcţiile de cuvinte, când bizare, când obositoare – rezultate prin lipiri sau contrageri – ca şi când în faţă ni s-ar desfăşura un elev care turuie diverse pentru a-şi dovedi / întări mereu valoarea.
Codreanu Tudor Angel (n.25 febr. 1965, Sighişoara) este de profesie inginer.
A absolvit cursurile preuniversitare în oraşul natal şi Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti.
A mai publicat Calea robilor.ro şi Femeia lebădă.
NOTĂ: 6 / 10
Alte recenzii de la Codreanu Tudor Angel:
Inteleg ca nu te-a impresionat foarte mult cartea din moment ce i-ai dat doar 6 puncte. Oricum pe mine nu ma atrage 🙂 .
Dar gusturile nu se discuta 🙂
Da, nu m-a impresionat😋; nici nu prea ma văd căutând noi titluri semnate de el; multumesc pentru comentariu!