Volumul Doine
i Strulea, Vioara din mansardă, a reușit să se strecoare sub pielea mea asemenea unei maladii care-și face loc în tine, vrând-nevrând, și se împrăștie spasmodic în tot corpul tău, printre toate sinapsele tale.
Cu un palmares de premii pentru volumului ei, atât în România cât și în afară, Doina Strulea reușește să descrie Viața cu o profunzime pe care nu am mai întâlnit-o vreodată la un poet. Și da, cred cu tărie din adâncul sufletului că tânăra va ajunge un adevărat nume ce se va regăsi pe buzele tuturor iubitorilor de poezie. La momentul de față este poeta mea preferată, și mai mult de atât, Omul meu preferat.
„Timpul ne strînge pe toți,
Scurge din noi ani și minute,
Iar oamenii pleacă ca trenul,
Lăsînd o gară de urme durute.”
Foarte rar mi se întâmplă să plâng atunci când citesc poezie. Deși îmi transmite anumite emoții, pur și simplu nu ajung la lacrimi. Citind Vioara din mansardă, s-au făcut anumite conexiuni ciudat înăuntrul meu și da, am plâns. Vioara din mansardă e mai mult decât poezie. E eliberare, ură, suspans, durere, lacrimi, fericire.
„Doare.
Valorile capătă și ele un sens,
În acest van imens,
Intens.”
Cel mai mult m-au emoționat poeziile din capitolul In memoriam, poezii pe care le-am citit și re-citit de zeci de ori, le-am atașat Mie și le re-citesc de fiecare dată din Mine, atunci când mă pierd.
Mi-a plăcut la nebunie faptul că e o ediție oarecum bilingvă, și sunt câteva poezii la final traduse în italiană. Am mai spus că Vioara din mansardă a luat foarte multe premii și în Italia? 😀
Vioara din mansardă de Doina Strulea este cea mai pură materializare a firescului și, mai mult de atât, e cea mai onestă cale ,și poate singura dacă stau mai bine să mă gândesc, de a te regăsi atunci când fugi obsesiv de tine.
Alte recenzii de la Doina Strulea:
