Carte despre ViolCorpul îl poți lipi din bucăți, dar cu sufletul ce faci?
Lumea vorbește, lumea judecă, lumea decide cine este vinovat și cine „și-o caută cu lumânarea”. Lumea nu poate fi imparțială, legea ar trebui să fie, ar trebui…
Cine trece prin iad uită de gustul raiului, iar stigmatele bătute în cuie de 200mm rămân pe veci, nici efectul bumerangului nu are capacitatea de a calma durerea surdă a nedreptății.

Teena Maguire nu trebuia să o i-a prin scurtătură în seara de 4 iulie, Ziua Independenții SUA. Împreună cu fetița ei se întorceau de la sărbătoare pentru ca cei pe care i-a întâlnit în cale să le ruineze viața pentru totdeauna. Teena a fost capturată de un grup de băieți, și atunci s-a dezlănțuit iadul.
Ce se întâmplă când Dovezile sunt nenumărate, mărturiile sfâșietoare, însă prejudecățile din gura lumii au cel mai distructiv efect posibil.
J.C. Oates a scris istoria unui orășel cuprins de oroarea unui viol. Ceea ce urmează, consecințele lui, împletesc o istorie deosebită datorită personajelor atât de reale, creionate de scriitoare.

Oates a abordat una din cele mai dificile teme despre care poate scrie cineva, iar titlu bizar nu reușește să armonizeze cu conținutul romanului. Pentru cei cu stomacul sensibil, aveți 2 posibilități, ori nu mâncați nimic în ziua lecturii sau alegeți altă carte, mijloc de aur nu există. Și cel mai terifiant aspect al acestei cărți este de fapt titlul! Cum să combini aceste 2 cuvinte? Viol și dragoste sau poveste? Este cea mai monstruoasă atrocitate din punct de vedere lingvistică pe care doar autoarea noastră o poate face, care mereu a știut să pună punctul pe I!

J.C. Oates ne pune față în față cu cel mai mare dușman, cu noi înșine, iar sentința nu este una ușor de digerat. Până la urmă, cine sunt de fapt adevărații monștri?!

Câteodată, și nu o dată m-am prins la gândul că, nu este neapărat să scrii o carte cu aspect de talmud pentru a comunica o istorie distructivă, din punct de vedere moral. Poți aborda subiectul direct și cu mult sentiment într-o sută de pagini găurite de durere adevărată.

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted