„Belladonna” este o serie pe care nu ai cum să o ratezi. Este specială, este plină de magie și dacă ești în căutarea unei autoare pe care să o îndrăgești, cred că poți avea încredere în Adalyn Grace să aibă grijă de inima ta. Eu sunt foarte bucuroasă de faptul că am descoperit aceste 3 cărți, dar în același timp și destul de dezamăgită, pentru că se termină. Finalul întotdeauna înseamnă tristețe pentru un cititor care s-a atașat de un univers și de personajele sale, însă rămân în spate amintirile și modul în care acestea ne-au făcut să ne simțim. Vai, am fost extrem de sentimentală, nu-i așa?
Blythe Hawthorne nu a lăsat pe nimeni niciodată să-i spună ce să facă – nici societatea, nici pe tatăl ei din cale afară de protector și, cu siguranță, nici pe bărbatul de care s-a legat, oricât de nepoliticos și de insuportabil ar fi acesta. De fapt, tânăra este hotărâtă să-i fie un ghimpe în coastă pentru tot restul zilelor, chiar dacă el se îngrijește ca viața lui Blythe în palatul lui să nu fie nimic altceva decât un basm. Dar, pe măsură ce Blythe descoperă că este legată de un anumit lucru din trecutul acestuia, trebuie să se hotărască dacă dorește să lase o scânteie neașteptată să se aprindă… și să afle adevărul despre cine este ea cu adevărat.
Cât despre „Wisteria„, nu trebuie să vă descurajați dacă începutul este puțin mai lent, dar sigur veți înțelege ulterior în ce direcție merge autoarea. Blythe este la fel de neînfricată și știe să își spună punctul de vedere, indiferent de situația în care se află. Mi-a plăcut foarte mult cuplul pe care îl face cu Aris și chimia dintre ei, dar parcă ceva s-a rupt în această carte, dar încă nu știu să vă zic cu exactitate. Poate că multe intrigi s-au întrepătruns și m-am pierdut eu, poate că spre final, totul a părut foarte zorit încât am pierdut multe idei în evoluția personajelor, dar ceva nu a mers așa cum voiam.
În schimb, mi-a plăcut mult abordarea autoarei în acest volum și anume că nu s-a mai concentrat atât de mult pe personajele sale principale, ci a lăsat loc altora să strălucească. Până la urmă, împreună au reușit să închidă povestea într-un mod original, nu neapărat preferatul meu. Mi-a plăcut cum a scos-o în evidență pe Blythe și cum i-a dat șansa să ne spună povestea sa, însă per total, mă așteptăm la altceva, pentru că povestea are un mare potențial, mai ales în modul în care personajele sunt creionate. Ideea de suflete pereche reîncarnate m-a impresionat teribil și am prins această slăbiciune pentru restul cărții, chiar până la final. Recunosc, deși nu m-am așteptat să se termine așa, m-a emoționat teribil. 🙁
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Corint






