Acest roman este o ficțiune istorică care are la bază Kindertransport-ul (din germană „transportul copiilor”). Evenimentele descrise aici au avut loc în cele nouă luni anterioare izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Regatul Unit a primit aproape 10.000 de copii preponderent evrei din Germania nazistă, Austria ocupată de naziști, Cehoslovacia și Polonia și orașul liber Danzig. Adesea ei au fost singurii membri ai familiilor lor care au supraviețuit Holocaustului. Programul a fost sprijinit, mediatizat și încurajat de guvernul britanic.
Protagonista acestui roman este o eroină care a existat cu adevărat, Geertruida Wijsmuller-Meijer (Tanti Truus). Ea este cea care a coordonat salvarea celor 10.000 de copii. I-am admirat pe Truus și soțul ei. Ea – o femeie puternică și curajoasă, el – un bărbat înțelept și iubitor. Încrederea lor și dorința de susținere reciprocă este de admirat. Ceilalți doi eroi centrali sunt doi prieteni adolescenți: Stephan – fiul unei familii evreiești cu stare și influență, viitor dramaturg și Zofie-Helene – o tânără creștină, matematiciană de geniu, a cărei mamă este redactorul-șef al unei reviste antinaziste.
Noutatea descrisă în acest roman sunt detaliile pe care autorul le prezintă în legătură cu Kindertrasport-ul. Romanul aduce anumite răspunsuri unor cititori fideli temei Holocaustului. Citind o multitudine de opere destinate acestei pagini negre din istoria omenirii, mă întrebam și eu precum mulți ați cititori “Unde erau oamenii buni și curajoși care ar fi putut salva măcar copiii?” Știam de Schindler și de alți pacifiști care prin diferite șiretlicuri au ajutat spre salvarea a mii de vieți, însă nu cunoșteam despre aceste Kimdetrasport-uri.
Trebuie menționat că stilul autorului este unul cursiv, simplu și istoria este una captivantă. Personajele sunt frumos creionate capabile să intre în inima fiecărui cititor. Recomand cu drag această carte și cred că va fi pe placul tuturor cititorilor.
Chiar și un singur om, dacă este cinstit și curajos, poate schimba lumea.
Curajul nu este atunci când omul nu știe de frică, ci atunci când omul merge înainte gândindu-se la frică.
Oamenii nu vorbesc niciodată ceva de genul, deoarecese se tem să nu greșească… Iată de ce noi toți fie vorbim una și aceeași fie tăcem pentru a nu părea proști.
A auzii și a asculta un om înseamnă a-l respecta. A respecta un om nu înseamnă a fi de acord cu el.
Alte recenzii de la Meg Waite Clayton:
